Ducu Bertzi încă mai are o dilemă, după 50 de ani de carieră pe scenă: „Dar cu tine ce fac draga mea”

Printre amintirile vechilor spectacole și seri muzicale, ne-a purtat Liana Stanciu, alături de Ducu, în acest moment aniversar. Şi cum la un moment aniversar, se cade să nu fii singur, după ce ai fost aplaudat în răstimpul de 50 de ani, de sute de mii de oameni, Ducu a avut alături pe cei mai buni prieteni. Care, au ţinut, fiecare, să interpreteze câte o piesă de-a lui, în semn de cadou şi de preţurire pentru tot ce a compus şi a cântat.

Olteanul aprig, Cristi Minculescu, şi-a domolit vocea de rocker autentic şi, după ce ne-a ridicat de pe scaune cu celebra „Strada” a cântat, cu sfială aproape, „Abia când a plecat plângând, şi n-a mai fost a mea, / M-am îndrăgostit numai de ea.”

Imediat, Ducu i-a povestit Lianei Stanciu, desigur, auzindu-l întreg publicul din sală: „Când jucam fotbal, el alerga cel mai tare pe extremă. Ne depăşea pe toţi, nu-l puteam prinde. După care centra lui Păunescu şi acesta marca un gol. Se punea bine cu Boss”.

Nici Dan Bittman, nu s-a lăsat mai prejos. După ce ne-a adus aminte de Holograf cu celebra „Să nu-mi iei niciodată dragostea”, a ţinut să-i facă şi el un cadou lui Ducu. A interpretat, ce ai fi crezut că un rocker nu o va face niciodată. A cântat o melodie a lui Ducu Bertzi pe versuri de Serghei Esenin: „Tu, frumoaso, tu surâsul meu, / Cât poate cu inima-i pustie, / Cât poate iubi un derbedeu / Şi cât de supus poate să fie”

Apariţia lui Dan Bittman, plin de energie pe scenă, i-a prilejuit lui Ducu o amintire: „El le cucerea pe toate fetele din sală imediat ce apărea. Iar noi, ceilalţi, eram nevoiţi să ne mulţumim cu ce mai rămânea. Îl invidiam”.

Nu putea lipsi prietenul vechi, Mircea Vintilă, care ne-a plimbat puţin prin Bucureştiul cu parfum interbelic:

„Popa Nan i-o strada-nspre Hala Traian,

De la Foişor până-n Piaţa Vitan”

Horațiu Mălăele a ridicat sala în picioare

Aşa cum nu putea lipsi un alt foarte bun prieten al lui Ducu: inegalabilul Horaţiu Mălăiele. Şi pentru că era vorba despre cântat, a venit cu un dar adecvat pentru sărbătorit: „Romanţă de adio” a lui Geo Dumitrescu:

„Și-am zis foi de tiparoase –

hai, digulai-dam digu-digu-lai,

M-au iubit femei frumoase –

hai, digulai-dam digu-digu-lai,

Și-ndrăznețe, și sfioase,

Și naive, și focoase –

digulai-dam-digulai…”

Evident, nu a cântat. Dar recitarea lui a ridicat sala în picioare.

În picioare, în două rânduri, publicul din sala plină până la refuz i-a cântat sărbătoritului „Mulţi ani trăiască”! „Ei, e vorba despre primii 50, că mai avem”, după cum a spus Vladi Cnejevici, liderul „Trupei cu Valoare Adăugată” prezentă şi ea în întreaga alcătuire pe scenă la aniversarea lui Ducu. Tot aşa cum pe scenă a stat alături de sărbătorit aproape întreg spectacolul, prietenul lui de suflet, Marius Baţu:

 „Odată am ucis o vrabie.

Am tras cu praştia în ea şi-am lovit-o.

Pe urma o zi, şi o noapte intreagă

Am tot plâns-o şi am tot jelit-o”.

Floare de colț, minune sub bolți

La sfârşitul celor mai bine de trei ore de spectacol de excepţie, Ducu Bertzi, cum se putea altfel, a cules câte o floare de colţ pe care a oferit-o doamnelor şi domnişoarelor din sală:

„Tu, floare de colț,

Minune sub bolți,

Fragedă stea,

Iubita mea”

La sfârşitul regalului, la sesiunea de fotografii şi autografe, vădit emoţionat, Ducu mi-a spus: „Pentru mine înseamnă o recunoaștere a bătăliei. Împreună cu prieteni buni și vechi pe scenă. Încă o dată le mulțumesc mult că au avut încredere în mine în acești 50 de ani. A fost o seară minunată, o seară de prieteni. Pe mine m-a răvășit! Sunt foarte fericit pentru ce s-a întâmplat!”

La Mulţi Ani, Ducu! Şi, după cum spunea un alt mare prieten al aniversatului, omagiat şi el deşi era pe scenă doar în fotografiile de aducere aminte proiectate pe ecranul uriaş din fundal, Florian Pittiş: „Sfârşitul, nu-i aici!”.