Simona Ionescu / Redactor Șef
Există artiști care interpretează muzica și artiști care reușesc să o transforme într-o experiență. David Garrett face parte din cea de-a doua categorie. Considerat unul dintre cei mai spectaculoși violoniști ai generației sale, muzicianul german a demonstrat că o vioară poate umple stadioane, poate electriza săli de concerte și poate aduce împreună iubitorii muzicii clasice și ai rockului, fără ca vreuna dintre lumi să facă vreun compromis.
Virtuoz al repertoriului clasic și, în același timp, un artist care a avut curajul să rescrie regulile, David Garrett a construit o carieră impresionantă, în care Paganini coexistă firesc cu Queen, Metallica, Coldplay sau Nirvana. Cu milioane de albume vândute, concerte susținute pe cele mai importante scene ale lumii și un stil inconfundabil, el a devenit unul dintre puținii muzicieni capabili să transforme fiecare apariție într-un adevărat spectacol.
În această toamnă, artistul revine în România pentru un concert mult așteptat la București, prilej cu care a acordat, în exclusivitate pentru Retete si Vedete, un interviu în care vorbește deschis despre muzică, succes, disciplina care stă în spatele performanței, provocările unei cariere internaționale și legătura specială pe care o creează cu publicul de fiecare dată când urcă pe scenă.
L-am descoperit cald, sincer și surprinzător de modest – un om pentru care excelența nu este un scop în sine, ci rezultatul unei pasiuni cultivate zi de zi. În rândurile care urmează, David Garrett ne invită în culisele unei vieți dedicate muzicii și ne dezvăluie ce înseamnă, cu adevărat, să transformi talentul într-un fenomen mondial.
– Prima mea întrebare este: cum te simți știind că foarte mulți tineri ajung să descopere și să se conecteze cu muzica clasică prin tine? „Viva la vita” a devenit un hit mondial și o auzi peste tot, inclusiv în reels-urile de pe Instagram.
David Garrett: Este un lucru extraordinar. Pentru mine este o mare onoare. În fond, ca muzician de muzică clasică, totul se rezumă la a crea și a forma un public. Iar acest lucru începe întotdeauna prin a reuși să te conectezi cu generația ta, cu cei tineri, dar și cu cei mai în vârstă.
Muzica este incredibil de inspirațională și poate ajunge la un public foarte larg, chiar și atunci când este interpretată la un instrument precum vioara. De aceea, cel mai mare obiectiv al meu a fost întotdeauna să explorez toate posibilitățile pe care acest instrument le oferă.
Asta înseamnă și să reinterpretez piese pop, rock, R&B sau EDM. În primul rând, pentru că îmi place să ascult această muzică și în timpul liber, iar ea mă inspiră. În al doilea rând, pentru că astfel construiesc o punte către oameni care poate nu au ascultat niciodată muzică clasică sau nu sunt familiarizați cu vioara. Este o modalitate de a le deschide ușa către această lume.
– Alegerea de a îmbina muzica clasică cu rockul și muzica pop a fost o decizie artistică sau o formă de rebeliune față de lumea muzicii clasice?
David Garrett: Sincer, nu a fost nici una, nici alta. Dacă ar fi fost o decizie artistică, probabil ar fi existat un plan foarte bine pus la punct. În realitate, totul s-a întâmplat foarte natural.
Când am început să cânt din afara repertoriului clasic, nu aveam un concept clar despre ceea ce urma să fac. La început interpretam în principal propriile mele compoziții. Nici măcar nu exista ideea unui proiect sau a unui gen muzical anume.
Apoi, pas cu pas, am început să încerc și alte piese pe care le ascultam și care îmi plăceau. Mă întrebam cum ar suna la vioară. La început făceam asta doar pentru propria mea plăcere. Nu m-am gândit niciodată că va deveni un proiect de scenă. Totul a venit foarte firesc.
– Îți amintești câți ani aveai când ai început să faci astfel de reinterpretări?
David Garrett: Eram la facultate, la Juilliard. Cred că aveam în jur de 19, 20 sau 21 de ani.
De fapt, am început pentru că eram rugat să îi ajut pe colegi în diverse proiecte. La Școala Juilliard existau spectacole de dans sau monologuri, iar un coleg cu care împărțeam camera era un mare fan Usher. Pregătea un monolog și și-a dorit foarte mult să folosească una dintre melodiile artistului, însă spectacolul permitea doar muzică live.
M-a întrebat dacă pot lua linia melodică principală și să o adaptez pentru vioară. Monologul dura aproximativ trei minute, așa că practic trebuia să creez întreaga piesă. Am ascultat melodia și m-am întrebat ce pot face cu ea la vioară, ce dinamică ar trebui să aibă, dacă să fie mai lentă sau mai dramatică.
La început răspundeam pur și simplu unor astfel de solicitări. Dar mi-am dat seama că îmi plăcea enorm procesul. Îmi plăcea să realizez „aranjamentele” și să explorez o direcție muzicală diferită.
În același timp studiam și compoziția la Juilliard, iar pentru mine era o provocare fascinantă să rescriu muzică provenită dintr-un univers complet diferit și să o adaptez pentru instrumentul meu. Așa că totul a fost un proces foarte natural și a început undeva în jurul vârstei de 20 de ani.
– Presupun că, odată cu toate aceste reinterpretări, ai devenit foarte popular printre colegii tăi.
David Garrett: (râde) Culmea este că nu. În copilărie eram chiar foarte nepopular la școală.
La Juilliard existau trei mari departamente: dans, muzică și actorie. Fiecare grup stătea separat. Muzicienii aveau masa lor la cantină, actorii stăteau împreună, iar dansatorii la fel.
Eu simțeam mereu nevoia să-i aduc pe toți împreună. Mergeam de la o masă la alta și îi întrebam la ce proiecte lucrează, dacă au nevoie de ajutor muzical sau dacă pot contribui cu ceva.
Nu știu dacă eram popular, dar cu siguranță eram peste tot și îmi plăcea să creez legături între oameni.
– Ai deținut recordul mondial pentru cel mai rapid violonist din lume. Se spune că viteza cu care gândești este strâns legată de inteligență. Ți-ai testat vreodată IQ-ul?
David Garrett: Da, mi-am făcut un astfel de test. Nu știu dacă rezultatul mai este relevant astăzi, pentru că aveam doar 14 sau 15 ani, dar scorul era în jur de 161.
– Este un scor foarte mare, nu-i așa?
David Garrett: Da, este considerat un scor foarte ridicat. Dar, sincer, nu cred că aș putea cânta la vioară doar cu ajutorul minții. Muzica vine și din inimă, iar interpretarea este și un act fizic.
Cred că un IQ ridicat te ajută mai ales să înțelegi rapid diferite procese și să le gestionezi eficient. Trăiesc într-o industrie în care trebuie să fii atent la fiecare detaliu: contracte, negocieri, decizii creative.
De exemplu, în ultimele zile am lucrat la idei pentru un fan box dedicat următorului album. Sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute simultan. Nu este vorba doar despre a studia vioara.
Câte ore poate exersa cineva cu adevărat concentrat într-o zi? Probabil două sau trei. În restul timpului trebuie să coordonezi idei, oameni și proiecte, astfel încât cariera ta să continue să evolueze.
– Cred că tocmai ai răspuns la una dintre întrebările mele. Voiam să te întreb cine este David Garrett dincolo de lumina reflectoarelor. Cum arată o zi obișnuită din viața unui violonist considerat, cel puțin în copilărie, un geniu?
David Garrett: În primul rând, înseamnă foarte mult multitasking. Mă ocup de rețelele sociale, de Instagram și de toate lucrurile care țin de comunicarea online, pentru că astăzi acestea fac parte din profesia de muzician.
Sincer, cred că petrec mai mult timp ocupându-mă de toate aceste aspecte decât înregistrând albume.
Aș spune că aproximativ 70% din timpul meu este dedicat părții de business. Chiar și atunci când nu lucrez efectiv, mintea mea este mereu acolo.
O altă parte importantă este dedicată procesului creativ, gândindu-mă permanent la viitoarele proiecte, iar aproximativ 20% din timp îl aloc studiului viorii.
Dacă ai o concentrare bună, două ore de studiu pe zi sunt suficiente pentru a-ți menține nivelul. Restul timpului îl folosesc pentru a mă relaxa, pentru a pune telefonul deoparte și pentru a mă deconecta.
Nu prea am hobby-uri în afara muzicii. Profesia mea este și pasiunea mea. Tocmai de aceea nu simt nevoia să caut altceva. Meseria mea este atât de diversă și îmi oferă atât de multe provocări, încât mă simt permanent stimulat și motivat.
– Practic, ai reușit să transformi hobby-ul în stilul tău de viață.
David Garrett: Exact.
– Ai spus de multe ori că muzica este limbajul emoțiilor. Există vreun sentiment pe care încă nu ai reușit să îl exprimi prin vioară sau prin muzică?
David Garrett: Cred că există o emoție pe care nu o regăsesc în muzică: ura.
Chiar și în piesele foarte intense, dramatice sau tensionate, nu simt că există ură. Este o emoție pe care, în primul rând, nu aș ști cum să o exprim muzical și, în al doilea rând, nu cred că se regăsește în muzica pe care aleg să o interpretez.
– Ai un mesaj pentru românii care te așteaptă la concertul din București? Ne poți oferi o idee despre ceea ce îi așteaptă?
David Garrett: Îi așteaptă aproximativ două ore de muzică extraordinară, cu cele mai mari hituri ale ultimilor 20 de ani.
Vom interpreta melodii pe care toată lumea le cunoaște, pe care oamenii le-au ascultat și le iubesc. Sunt piese care au devenit deja clasice ale muzicii pop moderne.
Publicul va asculta reinterpretări ale unor artiști precum Ed Sheeran, Beyoncé, Rihanna și mulți alții. Practic, repertoriul reunește cântece pe care oamenii le recunosc din primele acorduri și de care se bucură de fiecare dată când le aud.
Abia aștept să ne revedem la București!
Cu o experiență vastă în jurnalism, Sandra Salagean și-a început parcursul în 2005 ca reporter la Evenimentul Zilei. A ocupat ulterior funcții de reporter special, șef de secție (Social, Medical, Educație) și editorialist la publicații de renume din România, fiind și membru UZPR.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
