Simona Ionescu / Redactor Șef
Pasiunea și dedicarea pentru teatru se observă în munca pe care Horia Suru o depune în spatele cortinei, chiar și după ce spectacolul este gata. Regizorul Horia Suru face nu doar regie, ci și marketing. E cel care își promovează intens spectacolele, și o face ca un profesionist. Știe pe ce pedale să apese, pentru a intra în atenția noii generații. InstaStory, fotografii, video-uri, efecte. Așa l-am cunoscut.
Pe Horia Suru l-am întâlnit într-o după amiază, la Timișoara, în cadrul festivalului FEST-FDR 2021. A venit împreună cu actorii și restul echipei. A vrut să se asigure că lucrurile decurg așa cum trebuie. Am învățat că între spectacol și regizor va exista mereu o legătură. Iar munca sa nu se termină odată cu premiera. Spectacolul lui, de fapt spectacolele, căci sunt trei care formează „Trilogia minelor”, de Csaba Székely, aduc oamenii la teatru trei zile consecutiv. A fost un pariu. Că poate convinge oamenii să vadă un spectacol trei zile la rând. A reușit.
După selecția de la Timișoara, „Trilogia minelor” a fost inclusă și în selecția oficială a FNT (Festivalul Național de Teatru, care se va desfășura online între 6 și 14 noiembrie).
A fost impresionant să observăm cum un regizor își urmează creația chiar și la sute de kilometri depărtare pentru a se asigura că niciun detaliu nu este uitat, că actorii se pot baza pe indicațiile regizorale și că până și cel mai mic licăr de lumină este la locul potrivit.
De la repetițiile cu actorii, la promovarea spectacolului pe rețelele de socializare, până la a petrece ore în șir în sala de spectacol pentru a face luminile, Horia Suru își privește spectacolele ca pe niște ființe vii de care are mereu grijă și pe care dorește să le perfecționeze. Implicarea lui în tot ceea ce ține de spectacole și de viața acestora după premieră este de admirat. Acestă grijă pentru spectacol și actori se transmite și spectatorilor, iar aplauzele de final sunt dovada că magia scenei este reală.
Interviu cu regizorul Horia Suru despre cum a luat naștere acestă trilogie
Horia Suru: Știam textele lui Csaba Székely de mult timp, însă totul a fost legat de conjunctura potrivită. Am avut la un moment dat niște discuții să pun în scenă unul dintre textele trilogiei și, după aceea, mi-a venit ideea să le fac pe toate. Toate cele trei texte au mai fost montate în diferite teatre, dar singular. Este pentru prima dată când trilogia este prezentată sub formă de teatru-serial.
Horia Suru: La început a fost haos pentru toată lumea, pentru că poveștile sunt diferite. A durat ceva până când ne-am obișnuit și până când am știut exact despre ce vorbim.
Ne tot încurcam în numele personajelor, în ce face fiecare personaj. Am lucrat la toate în același timp, nu pe rând, tocmai ca să reușim să dăm toate cele trei premiere în același timp. Asta era miza. A fost complicat sa găsesc un sistem de repetiții potrivit. De obicei construiești scenele, le iei pe fiecare în parte, dupa aceea intri în repetiții generale. Aici nu-mi permiteam luxul de a repeta patru, cinci zile o singură piesă și să le las pe mai târziu pe celelalte două.
Indiferent de cât de finisată sau nu era o piesă, tot trebuia să o las deoparte pentru a mă ocupa și de celelalte, fără să treacă prea mult timp între repetiții. Mi-am dorit să ieșim la premieră cu toate trei odată și atunci a trebuit să le facem în același timp. A fost o provocare și pentru mine, pentru că trebuia să găsesc soluții pentru fiecare piesă în parte, dar și pentru actori, pentru că fiecare trebuia să construiască trei personaje diferite în același timp.
Horia Suru: Am stat foarte mult pe textele din această adaptare ca să funcționeze niște lucruri care, traduse în română, nu mai aveau sens. O lună de zile am făcut doar adaptarea textului, împreună cu actorii. Am adaptat în funcție de ce aveam noi nevoie să funcționeze.
Horia Suru: Da. Mi-aș fi dorit să fi fost posibil să-l avem cu noi la repetiții, dar nu am avut resurse să-l aducem. El a venit fizic doar la premieră. Imediat după premieră a rescris pentru noi o scenă din „Flori de mină”, pentru că noi nu găsisem o soluție bună pentru adaptare, iar ulterior am schimbat textul.
Horia Suru: Înseamnă foarte mult, pentru că spectacolul e foarte proaspăt. Până acum s-a jucat în două serii, una în luna iulie, una în august. Ne dorim ca din septembrie, de când a început stagiunea, să afle lumea de spectacol, să avem public, să reușim să jucăm și să aibă o viață lungă.
E de foarte mare ajutor pentru spectacol faptul că am fost selecționați atât de devreme după premieră. S-au închegat foarte mult lucrurile odată cu participarea la festivalul organizat de Teatrul Național din Timișoara, FEST – FDR 2021 SEMINȚE. A ajutat foarte mult și sunt absolut convins că asta va ajuta și pe viitor ca spectacolele să fie vizibile.
Horia Suru: Da. Și am avut multe discuții cu actorii la repetiții, unde fiecare a povestit despre experiențele proprii din zona aceasta a Ardealului.
Horia Suru: A fost o provocare pe care o știam de la început. Și despre care am discutat cu actorii înainte să începem să construim. Știam că fiecare are trei roluri de făcut. Și că fiecare are anumite atuuri pe care am încercat să le diferențiem cât de mult se poate. Ceea ce ne dorim este ca același public să vină să îi vadă la fiecare spectacol din trilogie într-o altă ipostază.
Există anumite similitudini, pentru că universul satului este același, spațiul este același. Dar dificultatea este cu atât mai mare în construirea unor personaje credibile trei seri la rând. Este și una dintre mizele mele, de a vedea cum un actor se transformă de la un spectacol la altul. De obicei vezi un actor într-un rol acum, iar în alt rol poate peste un an distanță. Aici însă rolul se schimbă de pe o zi pe alta.
Horia Suru: Scenografia este semnată de Raluca Alexandrescu. Am avut multe discuții cu ea legate de cum vrem să arate spațiul. Cred că am fost foarte fideli textului, nu am vrut să facem ceva total opus. Am ținut cont și de lucruri tehnice, cum ar fi mobilitatea și funcționalitatea spațiului, ca să servească tuturor celor trei spectacole. Am vrut ca scenografia să aibă un soi de simplitate tocmai pentru a pune în valoare personajele și poveștile lor diferite.
(Interviu realizat de Andreea Dimed, studentă la Facultatea de Teatru, secția Teatrologie – Jurnalism Teatral, UNATC)
Fotografii: Adrian Pîclișan/ TNTm, Facebook / Horia Suru
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
