Primele doamne ale României au alergie la rețelele sociale. Sunt tăcute ca peștele

România nu a avut niciodată o tradiție solidă a primei doamne ca actor public activ. Totuși, contextul s-a schimbat radical, iar și noi, românii, ne-am aliniat trendului mondial. Dacă în anii 2000 discreția era o virtute acceptată, astăzi ea poate fi percepută drept o fugă de responsabilitatea simbolică a funcției. În cazul primelor doamne ale României, vorbim deja despre o veritabilă „alergie” la rețelele sociale. Sunt tăcute ca peștele.

Evident, nimeni nu poate obliga o primă doamnă să fie activă pe Facebook sau Instagram. Însă, într-o democrație modernă, funcțiile simbolice vin cu așteptări simbolice. Rețelele sociale nu mai sunt un moft, ci o agora contemporană, iar a le ignora înseamnă a ignora o parte esențială a societății.

Maria Băsescu – discreția acceptată a unei epoci diferite

Maria Băsescu a fost, probabil, ultimul caz tratat cu indulgență de opinia publică. Vârsta, formația și epoca din care provenea au justificat, într-o anumită măsură, absența sa din spațiul digital. Nu i s-a cerut să fie influencer sau vector de imagine.

A fost, pur și simplu, „soția președintelui”, într-o Românie aflată încă la începuturile conectării masive la internet.

Comportamentul lui  Carmen Iohannis: rigiditate la maxim

Situația se schimbă radical în cazul lui Carmen Iohannis. Profesor, intelectual, parte a unei generații care a traversat maturizarea internetului, fosta primă doamnă de la Sibiu a ales o retragere aproape totală din spațiul public digital, după ce, la începutul primului mandat al soțului său, părea că va deveni o parteneră activă.

Absența sa de pe rețelele sociale a fost constant justificată prin nevoia de discreție și normalitate. În timp, însă, această așa-zisă discreție s-a transformat în rigiditate. Or, societatea cerea tocmai normalitate — adică apropiere, umanizare și dialog online. Carmen Iohannis a rămas o prezență distantă, aproape opacă, alimentând percepția unei rupturi între instituția prezidențială și cetățeni.

Mirabela Grădinaru e însăși contradicția erei digitale

Probabil cel mai frapant caz este, astăzi, fără îndoială, cel de care dă dovadă Mirabela Grădinaru. Trăind deplin în era digitală, într-un context politic în care rețelele sociale au fost esențiale pentru ascensiunea fulgerătoare a partenerului său, refuzul de a comunica public capătă nuanțe diferite. Nu mai vorbim despre discreție, ci despre asumarea unei forme de superioritate tăcută. Cu cât imaginea publică a liderului politic s-a construit mai agresiv online, cu atât retragerea partenerei sale pare mai ostentativă.

Este, poate, cea mai mare contradicție: să beneficiezi indirect de forța rețelelor sociale, dar să refuzi orice formă de dialog sau prezență personală în același spațiu. Pentru mulți români, această atitudine nu înseamnă modestie, ci o distanțare calculată, aproape disprețuitoare, față de publicul care a contribuit – prin like-uri, share-uri și algoritmi – la propulsarea politică a partenerului de viață.

Foto: Instagram

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!