Cimitirul din Manila, casa celor vii printre morți. Un adevărat oraș în oraș

Deschis în 1904, din anii 1950 cimitirul a devenit și „acasă” pentru aproximativ 10.000 de oameni cât se poate de vii, dar extrem de săraci. În prezent, se estimează că trăiesc aici în jur de 8.000 de oameni. Cei mai mulți locuiesc în cripte ori și-au improvizat locuințe deasupra mormintelor. În ciuda scenariului grotesc, localnicii se declară mulțumiți de condițiile bizare de trai.
Oamenii și-au construit locuințe improvizate peste morminte sau au ocupat camere funerare goale. Mulți dintre ei și-au dotat „locuințele” cu toate cele necesare traiului în secolul XXI. Aici iau cina, se uită la televizor, usucă haine, au grijă de copii, cântă karaoke și dorm – și fac toate acestea la doar câțiva centimetri distanță de cadavrele înhumate.
Aparent o poveste de groază, locuitorii cimitirului din zona de nord a Manilei spun că viața aici este mai bună decât în mahalalele pline de infracționalitate din apropiere. Un detaliu interesant: deși nu există canalizare, casele improvizate sunt alimentate ilegal cu electricitate.
Unii localnici și-au creat adevărate slujbe: gravând numele celor decedați recent pe pietre funerare sau construind cripte și mausolee. Un îngrijitor de morminte poate câștiga în jur de 400 de euro pe an. Alții „lucrează” la exhumarea trupurilor celor morți pentru a elibera locul, atunci când familiile nu mai pot plăti concesiunea locului de veci.
Conform regulamentului din Manila, mormintele sunt închiriate pe o perioadă de cinci ani. Dacă, după această perioadă, nu se mai plătește taxa, mormintele sunt golite. Astfel, cimitirul, vechi de 115 ani și locuit de 8.000 de persoane, este plin de saci cu cranii, oase și membre descompuse – unele încă îmbrăcate în hainele de la înmormântare – aparținând defuncților ale căror rude nu și-au mai permis taxele.
Cu până la 80 de înmormântări pe zi, cererea pentru aceste servicii este mare, dar spațiul pentru înhumare se reduce rapid.
Cimitirul este atât de aglomerat, încât adesea sicriul nu poate fi dus cu mașina funerară până la locul final, iar rudele trebuie să-l care singure, trecând pe lângă „locuitori” care joacă cărți pe pietrele funerare și urmăresc seriale TV în mausolee – unele improvizate ca și camere de zi.
Și pentru că viața din secolul XXI își pune amprenta asupra cotidianului din cimitir, este evident că, la o asemenea populație, au apărut, tot printre morminte, și magazine care vând gustări, băuturi, țigări, săpun și alte lucruri de bază. Seara, oamenii merg la karaoke sau joacă jocuri video.
Conform jurnaliștilor de la The Sun, mare parte a populației s-a născut și a crescut aici, continuând să trăiască mai departe. Ca în orice localitate, societatea își urmează propria dinamică: oamenii se îndrăgostesc, întemeiază familii, fac copii. Ca să se spele, fac coadă la fântânile publice. Se plâng că vara, când e foarte cald, atmosfera devine insuportabilă. Totuși, nu pleacă. Avantajul este că trăiesc în cimitir gratis. Nu plătesc chirie și nu au impozite pe „proprietățile” locuibile.
Din anul 2000, locul a fost populat și de consumatori de droguri. Aceștia au fost forțați de poliția din Manila să se mute aici, după mai multe raiduri în mahalale.
Foto: Instagram
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook