Copilăria dureroasă a Monicăi Pop. Ce legătură este între celebrul medic și scenaristul seriilor „Liceenii”

Copilăria a fost grea pentru medicul Monica Pop, dar a avea ceea ce mulți și-au dorit: dragostea nemăsurată a bunicii.

Invitată în podcast-ul „În oglindă”, Monica Pop a povestit cum i-a fost drumul până acum și cum a reușit să învingă greutățile din viață. „Omul are nevoie în viața lui de multe.

Eu cred în destin, eu am fost aproape mereu șefă. M-a crescut bunica pentru că părinții erau medici într-un sanatoriu de tuberculoză și le-a fost teamă să mă ia acolo. Am fost șefă și la grădiniță, nu am fost cuminte deloc, deloc, am făcut tot felul de lucruri. Eram ca o pedeapsă pentru vecinii mei…”, a povestit, râzând, Monica Pop.

„A fost singurul care m-a acceptat”

Deși a fost o elevă eminentă, când a ajuns la București nu a fost primit la nici un liceu, pentru că părinții nu aveau buletin de București. Norocul său s-a numit scenaristul seriei „Liceenii”, profesorul Gheorghe Șovu. „La 13 ani, am venit la școală la București pentru că bunica a considerat că nu mă mai putea stăpâni.

Și avea dreptate. S-a temut să nu o iau pe alte căi și m-a mutat la sora mamei și ei tot medici. Când am venit aici, aveam media 9.60. dar, n-a vrut să mă primească nici o școală, pentru cî părinții mei nu aveau buletin de București.

Până la sfârșit, am găsit o relație și m-a luat la liceu domnul profesor Gheorghe Șovu, cel care a scris scenariile seriei Liceenii (n.n. inspector școlar, romancier, autor de manuale de limba și literatura română). A fost singurul care m-a acceptat”, s-a destăinuit Monica Pop.

„N-am stat niciodată împreună cu părinții mei”

Și-ar fi dorit, poate, să aibă viața altui copil, cu mama și tata alături, făcându-i toate poftele și dându-i mângâieri atunci când a avut nevoie. Din păcate, pentru Monica Pop n-a fost să fie ea, iar medicul recunoaște că n-a stat niciodată împreună cu ei, îi vedea doar când mergea în vacanțe.

„N-am stat niciodată împreună cu ei. Doar când mergeam în vacanțe. N-am avut niciodată o relație prea strânsă. Numele meu de fată era Berbescu și erau pacienți de-ai părinților care nu-l țineau minte. De aceea, când m-am căsătorit, am luat numele soțului. Cine nu ține minte  Pop? La școală colegii râdeau de mine… dar eu pledez ca femeia să-și păstreze numele”, a mai spus medicul.

„Toată copilăria mea am avut o singură pernă”

Monica Pop și-amintește și acum, de parcă ar fi fost ieri, cum arăta casa bunicii, cea cu două camere. Ca într-o poveste… „Într-una din camere a stat bunicul meu, care a murit când aveam eu cinci ani, a fost în război și a murit de friguri. În casă era modest, am avut o sigură pernă toată copilăria. Atât.

Am o înclinație să cumpăr perne pe unde văd din acest motiv. O masă în mijloc, un dulap mare, un dulap și un fotoliu. Și o sobă de teracotă albă și întotdeauna pe ea era o cratiță ca un tuci, cu apă și pe perete un afiș înrămat pe care scria: temperatura din casă 18 grade iar la baie, copil, 20 de grade. În tot Ardealul era așa. O rigurozitate. Aveam gaze, dădea bunica Suzana drumul atât cât să fie această temperatură”, a povestit Monica Pop despre copilăria ei.