Ea e cea mai modernă prințesă. Domnește peste mai puțin de 5 km pătrați și are 300 și ceva de supuși. Nu e o glumă, are acte!

Dar nu toate prințesele sunt așa. Una, de 46 de ani, domnește pentru un teritoriu de 4,91 kilometri pătrați, locuit de mai puțin de 500 de oameni. La ultimul  recensământ, cel din 2017, ca să fim foarte preciși, populația principatului ei număra exact 307 supuși.

Vorbim de prințesa de Seborga, pe numele ei complet Nina Daniela Menegatto. Ea este o femeie de afaceri care ocupă în prezent funcția de șef de stat al Principatului Seborga, o micronație care cuprinde orașul italian Seborga. A fost aleasă în funcție din 10 noiembrie 2019.  Și este prima femeie care deține această funcție.

Alteța Sa Prințesa Nina de Seborga, născută Nina Menegatto, s-a născut la 6 noiembrie 1978, la Kempten (Germania). Ea a urmat cursurile Institutului Monte Rosa din Montreux, Elveția, iar ulterior a obținut un MBA în marketing la Universitatea Internațională din Monaco. Limba sa maternă este germana, dar vorbește fluent și italiana, engleza și franceza.

Înainte să devină prințesă, Nina a fost Ministru de Externe

A fost foarte activă și implicată în viața principatului de Seborga și în activitățile sale de peste 15 ani. O mare susținătoare a Principatului, din 2010 până în 2019 a fost aleasă de două ori de către locuitorii din Seborga în calitate de consilier al Coroanei Principatului Seborga, iar în ambele cazuri a fost responsabilă de Afaceri Externe.

În această calitate, s-a implicat personal în promovarea în străinătate a Principatului de Seborga în ceea ce privește turismul, istoria și comerțul.

Prințesa de Seborga are propriul steag și o stemă

În urma abdicării Prințului Marcello I de Seborga, a depus cererea de a deveni Prințesă de Seborga la 2 octombrie 2019. La 13 octombrie, Consiliul Privat a anunțat acceptarea candidaturii sale. Odată aleasă în fruntea micro statului, aceasta a dobândit un steag personal și o stemă proprie.

Stema și steagul personal al Alteței Sale Regale Nina, Prințesă de Seborga, au fost create la inițiativa expertului în heraldică Ezio Forcella. Conform celei mai vechi tradiții heraldice, forma stemei feminine este în formă de romb.

Câmpul scutului este format dintr-o tablă de șah în alb și albastru. Originea alegerii constă în repetarea literei N de la Nina, care în codul internațional de semnalizare este un steag în carouri alb și albastru.

Banda reprezintă simbolul comenzii, deoarece eșarfa a fost întotdeauna purtată de cele mai importante autorități civile și militare din întreaga lume. Culorile galben și negru sunt culorile tradiționale ale familiei Hohenstaufen, împărați ai Sfântului Imperiu Roman și duci de Suabia, țara natală a prințesei Nina. În special, o stemă în aceste culori a fost folosită de Frederic al II-lea de Suabia (1194-1250), care a rămas în istorie sub numele de Stupor Mundi pentru calitățile sale de conducător și de om de cultură.

În heraldică, trandafirul este un simbol al frumuseții, al onoarei și al meritelor recunoscute. În stema prințesei Nina se află trei trandafiri, un număr asociat în general cu conceptul de perfecțiune. Culoarea roșie simbolizează noblețea, curajul, tăria de caracter, mărinimia și dorința arzătoare

O eroare birocraocă, la baza statului independent de Seborga

Principatul de Seborga este de fapt o comună italiană.  Un mic sat, cocoțat pe vârful unui deal, cu un  castel și o piațetă pavată cu piatră cubică.

„Nu e ca și cum ne-am trezit într-o dimineață și ne-am gândit că ar trebui să fim independenți că e mișto. Avem documente care arată că nu am fost niciodată oficiali anexați Italiei, deci s-a întâmplat din greșeală de fapt”, a explica prințesa de Seborga într-o intervenție ulterioară momentului în care a fost aleasă conducătoarea micului stat.

Afirmația se bazează pe faptul că în anul 1729, Seborga și cei aproximativ 14 kilometri pătrați din jurul ei au fost aparent cumpărați de Regatul din Sardinia (care,  mai târziu, a devenit parte din Italia). După cum explică prințesa Nina, „contractul de vânzare nu a fost niciodată semnat oficial, ștampilat și plătit. Deci nu este valid”.  În plus, există dovezi că anterior acestui document principatul era autoadministrat în mod eficient încă din 954. „Și de asta ne-am cerut independența”.

În anii 1960, Giorgio Carbone, reprezentantul florarilor, a descoperit dovada independenței Seborgiei și a convins localnicii să voteze pentru independență într-un referendum. Populația noii țări independente l-a ales în fruntea statului pe Extraordinarul Prinț Giorgio I, după cum a fost el numit în epocă.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Principato di Seborga (@princseborga)

Sursa: Principatodiseborga.com