Simona Ionescu / Redactor Șef
Italianul care a trăit ca Robinson Crusoe peste 30 de ani pe o insulă a supraviețuit puțin după ce a revenit în civilizație.
Povestea lui a început în 1989, când o defecțiune la barca sa i-a schimbat în mod neașteptat planurile de a călători în Polinezia. În schimb, a ajuns pe Budelli chiar în momentul în care îngrijitorul insulei se retrăgea. Și a ales să rămână. A devenit, fără să îl angajeze nimeni, îngrijitorul locului. Alegerea sa amintește de celebrul personaj din romanul „Robinson Crusoe”, însă, de această dată, nu este vorba despre ficțiune, ci despre o poveste reală.
Bărbatul, care avea 49 de ani atunci, a devenit mai mult decât un simplu locuitor – a fost paznicul insulei, protejându-I natura și îmbrățișând o viață departe de zgomotul lumii.
Spre deosebire de naufragiatul din literatură, Mauro Morandi nu a fost complet izolat. Deși a trăit singur, primea ocazional provizii și intra în contact cu turiștii care ajungeau pe insulă. În timp, a ajuns să folosească chiar și internetul, alimentat de un sistem rudimentar de panouri solare.
Cu toate acestea, liniștea și izolarea au fost elementele definitorii ale vieții sale. Morandi declara adesea că tăcerea este lucrul pe care îl prețuiește cel mai mult și că s-a retras acolo pentru că nu mai dorea să trebuiască să vorbească cu oamenii.
Rutina zilnică a italianului era simplă și dictată de natură. Se trezea dimineața devreme, își pregătea cafeaua și se ocupa de activitățile gospodărești: tăia lemne, făcea curățenie și își organiza proviziile.
După-amiezile erau dedicate explorării insulei sau fotografiei, una dintre pasiunile sale. În sezonul rece, zilele deveneau monotone, iar timpul era petrecut citind sau odihnindu-se.
Fără un program strict, Morandi trăia în ritmul naturii: se culca atunci când era obosit și se trezea odată cu răsăritul.
Viața pe insula Budelli a presupus pentru Morandi adaptare și ingeniozitate. Italianul nu avea acces la utilități moderne, însă îli producea energie electrică cu ajutorul unor panouri solare improvizate. Pentru a avea apă de băut, colecta apă de ploaie, pe care o filtra pentru consum. Se încălzea cu lemne, adunate de pe insulă, într-un adăpost simplu.
Hrana provenea din mai multe surse. Pe de o parte avea provizii aduse periodic de pe insulele apropiate (conserve, mai ales în perioadele dificile). În rest, mânca pești, cu plante sălbatice comestibile, precum urzici sau sparanghel, și, ocazional, ouă de pescăruș.
Au existat perioade în care condițiile meteo i-au limitat accesul la energie solară, fiind nevoit să se bazeze exclusiv pe alimente conservate.
Mauro Morandi locuia într-un fost adăpost din Al Doilea Război Mondial, pe care l-a transformat într-o locuință rudimentară. Casa nu avea apă curentă sau electricitate clasică, însă era suficientă pentru stilul său de viață minimalist.
Trist e cum a fost silit să plece de acolo. După 33 de ani, autoritățile italiene și-au dat seama că el trăia „clandestin” în rezervația care, inițial, avea paznic angajat. În loc să îl țină, i-au cerut să plece.
Decizia a venit în urma unor dispute legale cu autoritățile, care au invocat în primul rând lipsa unui drept legal de a locui acolo și modificări neautorizate ale locuinței. De asemenea, după ce bărbatul a stat 33 de ani în natură, autoritățile au decis că se impune necesitatea protejării ecosistemului. Astfel, una dintre cele mai neobișnuite vieți din Europa a ajuns la final.
În 2021, după mai bine de trei decenii de izolare, Mauro Morandi a fost forțat să părăsească insula.
După plecarea sa, autoritățile italiene au preluat controlul asupra insulei Budelli, care face parte dintr-un parc natural protejat. Zona a fost inclusă într-un program de conservare și educație ecologică, iar accesul publicului este strict limitat. Locuința sa a rămas în administrarea autorităților.
După plecarea de pe insulă, obligat să revină în civilizație, Mauro Morandi s-a mutat într-un apartament pe insula La Maddalena. Adaptarea a fost dificilă, mai ales din cauza zgomotului și a ritmului alert al vieții urbane.
Totuși, în interviurile pe care le-a acordat a spus că a redescoperit lucruri simple, precum mesele obișnuite, inclusiv pe bază de pește proaspăt și plimbările zilnice prin oraș. După ce 33 de ani a vorbit doar ocazional cu alți semeni, după mutare i-a plăcut să fie în contact cu
Oamenii. Totuși, după ani de izolare, revenirea în societate s-a dovedit mai complicată decât și-ar fi imaginat.
Mauro Morandi s-a stins din viață în 2025, la vârsta de 85 de ani, la doar patru ani după ce a părăsit insula.
Foto: Instagram
Citește și:
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
