La ultimul 23 august al cuplului Ceauşescu, în 1989, au defilat 20.000 de oameni

23 august 1944: românii întorc armele împotriva Germaniei fasciste. Comuniștii au făcut din asta o mare sărbătoare, cu defilări fastuoase.

23 august în comunism

Ziua de 23 august în comunism era zi de mare sărbătoare. Astăzi, este o zi obișnuită de concediu, de picnic, de relaxare.

Însă, în communism erau manifestaţii cu tribună, cu lozinci, cu pancarte, realizări, aplauze muncitoreşti. Oamenii mergeau la fabrică şi de acolo veneau încolonaţi, iar în oraş aveau stabilit dinainte locul unde se aşează fiecare întreprindere, încât să nu rămână spaţii goale.

Era o tribună mare şi acolo se instalau şefii. Se ţineau cuvântări şi apoi începea demonstraţia oamenilor muncii. După manifestaţii, se ieşea la iarbă verde, la o bere, dacă era timp frumos. Tot oraşul participa la manifestări, îi adunau în fabrici şi veneau încolonaţi. Toată lumea care lucra ştia cu o zi înainte unde se duce. Nu se lucra în ziua respectivă decât în unităţile unde focul era nestins.

Ultimul 23 august al cuplului Ceauşescu, în 1989

În Epoca de Aur, comuniștii organizau parade grandioase în fiecare oraș. În București, participau mii de elevi, sportivi, muncitori și militari care mărșăluiau în sincron, perfect aliniați. La ultima paradă, din 23 august 1989, au participat 20.000 de persoane, iar la tribună au fost Nicolae și Elena Ceaușescu și toți miniștri și vârfuri ale Partidului Comunist Român (PCR).  Se scanda: “Ceauşescu şi poporul!”, “Stima noastră şi mândria, Ceauşescu-România!, “Partidul, Ceauşescu, România!”
Mulți români își amintesc paradele fastuoase din Epoca de Aur. Pe stadionul 23 August, ori pe o platformă din fața Casei Radio, mărșăluiau militarii, sportivii, pionierii și oamenii muncii.

Pe tot parcursul paradei, fluturau mii de steaguri, tricolore cu stema în mijloc și cele roșii, ale PCR, cu secera și ciocanul. Pentru a ieși totul ca la carte, se făceau zeci de repetiții cu câteva luni înainte de marea sărbătoare. Participanții erau selectați de organele de partid după criterii știute doar de șefii PCR.

Așa era organizată cea mai mare sărbătoare comunistă, 23 august. Cum se termina parada, românii mergeau la mici și bere.

Nicolae Ceaușescu, nelipsit de la parada de 23 august

Nicolae Ceauşescu, cel în cinstea căruia ajunseseră să fie organizate toate evenimentele de 23 august, a apărut pentru prima dată în tribuna oficială a unei astfel de manifestări în 1956, alături de şefii Partidului Muncitoresc Român. De atunci, an de an, până în 1989, Nicolae Ceauşescu a fost nelipsit de la defilările şi grandioasele adunări organizate de 23 august. Îi avea alături pe Elena Ceaușescu, cabinetul de miniștri și fruntași ai Partidului Comunist Român.

Magazinele erau pline, cu o zi înainte de 23 august

Cu o zi înainte de marea sărbătoare comunistă, peste noapte, se umpleau galantarele din magazine și tarabele din piețe. Acesta era unul din motivele pentru care românii așteptau această sărbătoare pentru că în celelalte zile ale anului cumpărau mâncare pe cartelă, cu rația. Desigur, se formau cozi uriașe încă din timpul nopții și nu toți apucau să cumpere parizer, salam din soia, pui micuți alintați ”Frații Petreuș”, ”tacâmuri de pui”, cu puțin noroc și măsline, brânză topită, unt sau lămâi. ”Să se dea câte unul, să ia toată lumea!”, era o replică foarte folosită în acele vremuri triste.

Semnificația zilei de 23 august

Până în anul 1953, anul morţii lui Stalin, sărbătoarea de 23 august reprezenta „eliberarea ţării noastre de către glorioasa armată sovietică”, iar ulterior a devenit „ziua eliberării de sub jugul fascist”. În anii ’70, ziua de 23 august a ajuns „ziua insurecţiei antifasciste”. În anii ’80, s-a vorbit despre „revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”. Tot în anii ’80, demonstraţiile şi paradele au fost mutate de pe traseul Piaţa Victoriei – Piaţa Aviatorilor, pe Stadionul „23 august”. La ultimul 23 august al cuplului Ceauşescu, în 1989, au defilat 20.000 de oameni.