Nicu Covaci, despre momentele emoționante. Amintiri despre Jimmy, primul câine „cu labele cât mâinile mele”

A văzut de toate în viață, a trăit la intensitate maximă și necazurile și bucuriile, dar amintirea lui Nico Covaci despre primul câine a rămas pentru totdeauna în sufletul său.

„Am tabloul și îl văd din când în când. De la vârsta de trei ani am fost dus la mare, în fiecare an, la ora asta sunt scafandru cu diplomă. În Marea Neagră, valurile sunt destul de mare și mătușa mea mă ținea de brațe și mă ridica la valuri.

Și a venit un val mare și eu sar, îi dau cu capul în barbă și ea cade sub apă. Și de sub apă, încă mă ținea pe mine în sus. Prin apa aia transparentă, o vedeam sub apă și pe mine mă ținea sus. E unul din momentele impresionante din viața mea”, a povestit Covaci cu lacrimi în ochi pentru emisiunea „From the Beginning”.

„La 12 ani am fugit de acasă, maică-mea mă bătea de mă snopea”

Un alt lucru pe care Nicu nu l-a uitat niciodată a fost momentul în care a fugit de acasă, la doar 12 ani. Primea de la mama bătăi grele, dar „îi mulțumesc și astăzi pentru asta”. Pentru că, spune vedeta, l-a învățat „o scară de valori”.

„Tata, fiind legionar, a fost arestat și am crescut fără tată. Iar ea, ca să nu scape hățurile, mi-a tras… vai de capul meu. Dar la 12 ani am fugit de acasă, pentru că nu mai suportam… Ca să mă aducă înapoi acasă, ce face. Pădurarul de la Sânnicolau Mare  avea probleme mari, lupii se înmulțiseră grav și era un pericol general. Și se făcea vânătoare de lupi”.

„Și așa m-a convins să vin acasă”

„El, pădurarul, avea un câine lup, o cățea, care a fugit cu lupii și nu au mâncat-o. Și la o vânătoare, o vede prin lupi și sare și o scoate din grămadă. Și era gravidă și primul pui pe care l-a făcut… Jimmy… l-a cumpărat maică-mea și m-a convins să vin acasă.

La șase luni avea labele cât mâinile mele, sărea, mergea în parc, își făcea treaba și venea înapoi”, a povestit Nicu Covaci, Rockerul nu va uita niciodată joaca cu câinele din parc, „alergam, ne tăvăleam, sărea pe mine, mă trântea jos și lăsa urechile jos, botul creț…

Lumea striga ajutor, nu avea nimeni curaj să mă scape. Mi-a inspirat atâta căldură și încredere, că de atunci am avut zeci de câini”.

În perioada în care Nicu Covaci stătea în Spania a avut în același timp opt câini. „Lumea mă laudă, ce am realizat, dar și ce prețuri am plătit…”.