Exclusiv. Regizorul Virgil Asoltanei s-a remarcat în Italia și vrea să cucerească Hollywood-ul pentru un scop nobil

Dumnezeu a planificat viața lui Virgil Asoltanei în cel mai mic detaliu. I-a dat încercări, dar nu i-a schilodit sufletul și pentru că a urmat modelul hristic, l-a transformat într-un om frumos. Și trupește, și sufletește.

A devenit o vedetă, dar nu vrea să fie numit așa, considerând că a rămas credinciosul care tot ce face, îi dăruiește lui Dumnezeu, Cel care l-a învățat să fie mereu autentic și întotdeauna să spună adevărul. Un lucru din ce în ce mai rar întâlnit într-o lume care a uitat ce înseamnă fericirea adevărată.

 „Nu mi-a venit să cred că eu, un om simplu, am ajuns să fiu premiat”

– Despre regizorul Virgil Asoltanei mulți nu au știut nimic până luna trecută, când la cinematograful Dacia din Bistrița Năsăud v-ați văzut visul împlinit, având lansarea primului dumneavoastră film, „Leon”, pentru care ați muncit enorm. Cum a fost momentul pe care l-ați așteptat atât de mult?

– Românii au știut mai puțin despre mine, însă toți italienii au fost la curent, pentru că am apărut în foarte multe publicații, unde reporterii au scris de film, a fost văzut și trailer-ul… La premiera de la Bistrița, vă spun sincer, nu m-am așteptat niciodată să vină atâția oameni importanți din România, de la prefectul de Bistrița la primarul din Broșteni, domnul primar de la Telciu și multe alte personalități.

Am avut mari emoții, iar când mi s-a înmânat o diplomă foarte importantă, mi-au dat lacrimile. Nu mi-a venit să cred că eu, un om simplu, am ajuns să fiu premiat și am reușit să aduc rodul muncii mele la un cinematograf din România. Dar cum am spus dintotdeauna, Dumnezeu mă iubește și El vrea să am parte de asemenea lucruri frumoase în viața mea.

„Eu sunt constructor, am făcut sacrificii enorme, dar niciodată nu am dat înapoi”

– Domnule Asoltanei, de ce ați ținut atât de mult să produceți această peliculă? Cât de greu a fost să vedeți filmul finalizat?

– Cu câțiva ani în urmă am fost diagnosticat cu cancer. Am luptat foarte mult în spitalele de la Roma și într-una din instituțiile spitalicești unde mi se făceau niște injecții foarte puternice, am văzut cum un infirmier ducea un copil. O fetiță, foarte bolnavă, care nu avea nici păr pe cap. Am început să plâng în hohote când am văzut acel copil.

Și atunci i-am spus lui Dumnezeu: „Doamne, ori iei viața mea și i-o dai acestei fetițe, ori dă-mi putere, schimbă-mi viața și dacă mă faci bine, eu voi ajuta acești copii, care au nevoie de tratamente scumpe, medicamente, hăinuțe”… Și Dumnezeu mi-a ajutat, iar eu m-am ambiționat să fac acest film, pentru că vreau din banii câștigați să-i pot face fericiți pe acești micuți care suferă și au atât de mare nevoie de noi.

Mi-a fost foarte greu, munceam ziua, noaptea și dimineață apucam să dorm două ore, apoi mergeam din nou la serviciu. Eu sunt constructor, am făcut sacrificii enorme, dar niciodată nu am dat înapoi. Am luptat până am dus la bun sfârșit acest film. Am avut cameramani profesioniști, am plătit enorm, dar nu m-am lăsat.

„Vreau ca și România să aibă un producător de filme de Hollywood”

– Se zvonește că vreți să cuceriți America cu acest film…

– E adevărat. Acest proiect e visul meu și vreau să ajung cât de departe. Vreau să cuceresc festivaluri, să primesc Oscarul. Îmi pregătesc pașaportul pentru că vreau să plec în America, la Hollywood. Vreau ca și România să aibă un producător de filme de Hollywood. Da, e un drum greu, dar voi reuși pentru că Dumnezeu știu că îmi dă putere și îmi luminează sufletul și zilele, deschizându-mi calea succesului. Iar când acesta va veni, îl voi împărți cu cei care au nevoie de ajutor.

– Există în planurile de viitor și un al alt film?

– Pe viitor urmează nu doar un film, ci mai multe. Sunt omul care atunci când începe să lupte pentru un proiect nu dă niciodată înapoi. Viitorul film este deja pregătit, așa că vom scrie altfel istoria. Am să vă spun doar atâta: va fi cu un monument istoric, unicat în lume, pe care l-am construit cu mâinile mele și l-am așezat pe un pământ străin, în Italia.

„Mă înțelegeam cu italienii făcând desene cu bățul pe pământ”

– Viața dumneavoastră este ea însăși o poveste. Începuturile nu au fost deloc ușoare, ați plecat acum 20 de ani din România în Italia pentru a vă întreține familia, iar o perioadă ați antrenat cai. Cât de greu v-a fost mai ales că nu vorbeați limba italiană? Cum ați comunicat cu cei de acolo?

– Cu 20 de ani în urmă, când am venit în Italia, am început să lucrez cu aceste minunate animale. Patru ore alături de cai, dimineața, apoi lucram ca și grădinar. Tăiam iarbă, curățam hipodromul, apoi seara alte patru ore eram tot alături de cai. Mi-a fost foarte greu pentru că erau șapte colegi italieni, eu nu știam deloc să vorbesc limba lor, așa că mă înțelegeam cu ei făcând desene cu bățul pe pământ.

Norocul meu era că nu mă temeam de cai pentru că la noi, în România, mai lucrasem cu ei. Un mare scriitor italian a venit la hipodrom și a scris atunci un articol despre mine. Așa am ajuns cunoscut în toată Roma. Aveam grijă de cai care au câștigat sute de mii de euro, îi spălam după curse, îi curățam, le dădeam mâncare bună în așa fel încât nici să nu slăbească, dar nici să se îngrașe, ajunsesem un profesionist. Am stat într-o rulotă lângă hipodrom aproape cinci ani.

„Toți banii îi puneam într-o pernă, iar rulota o încuiam cu lacăte”

– Se câștiga bine în acea perioadă?

– Da, și îmi amintesc că toți banii îi puneam într-o pernă, iar rulota o încuiam cu lacăte și râdeau italienii de mine. Dar eu mă temeam să nu mi-i fure cineva. Odată la două luni și jumătate trimiteam bani soției și așa a răsărit o casă la munte. Îmi aduc aminte că atunci când am luat primul salariu nu-mi venea să cred, număram banii, îi băgam sub pernă, iar noaptea mă trezeam să-i mai număr odată.

Am ajuns în Italia cu gândul că vreau să-mi fac o casă, să mă realizez și am reușit să-mi împlinesc visul. Am făcut două case, nu una. Patronul cailor era un om foarte bogat și mulțumit de mine. Mergeam cu el la concursuri, câștiga bani foarte mulți, și țin minte că mă ducea la restaurant, îmi cumpăra haine și în fiecare săptămână primeam în plus 100 de euro.

„Mă sunau italienii și mă întrebau cum am reușit eu, român și ei așteaptă de 12 ani să primească un rol”

– Dar cum ați ajuns să jucați în filme? Cine v-a descoperit? Ați făcut studii de specialitate?

– Cu câțiva ani în urmă m-am dus la un casting pentru un film cu mafioți, „Nino” se numea. Erau 20 de napoletani acolo care așteptau să fie aleși de regizor, eu nu înțelegeam ce vorbesc, dar m-am prezentat. Mă îmbrăcasem cum am văzut eu în filmele cu mafioți, cu geacă de piele, cu lanțuri, ochelari de soare, mi-am lăsat barbă.

https://www.tiktok.com/@virgil_asoltanei/video/7241533608509443355

N-am realizat când regizorul a venit la mine. M-a întrebat dacă am mai jucat în filme, am răspuns că nu și m-a pus la probe. Am trecut castingul, apoi am jucat ca actor principal, pelicula fiind foarte bine primită de public. Apoi am jucat într-un alt film american, au urmat telenovelele pe canalul 5 Italia media, și doi ani de telenovele la canalul 5 al lui Silviu Berlusconi, unde trebuie să înveți foarte mult, să dai multe examene.

Vă jur, mă sunau italienii și mă întrebau cum de două ori, timp de doi ani, eu, român, am reușit să joc și ei așteaptă de 12 ani să primească un rol, dar nu-i cheamă nimeni.

„Citesc mult, vizionez filme și învăț din documentare”

– Și ce explicație le-ați dat italienilor?

– Le-am răspuns că mă duce mintea și mă descurc și de aceea sunt îndrăgit de publicul italian, deși nu am făcut nicio școală de actorie în România, dar am făcut cursuri în Italia. Anul trecut am fost invitat împreună cu soția mea într-o emisiune emoționantă și foarte grea pe canalul Rai Italia. Am fost aplaudați și apreciați de public și de prezentator, iar când ne-au văzut în costume tradiționale, au zis că suntem două bomboane și că n-au văzut așa ceva în viața lor.

Citesc mult, vizionez filme și învăț din documentare. Cele mai importante pelicule din Italia unde am fost remarcat au fost Mediaset canale, 5 Rai, TV Bom Chanel nel digitale terrestre e Sky, radio Italia FM, Radio anime de carta radio RGS, Foligno, Giornale Italia del mattino, revista VIP Italia, Giornale nuova Nocera, Cinema academia de Roma.

„Dumnezeu m-a salvat, în vis”

– Ați povestit la un moment dat că după boala cumplită de care ați suferit ați avut un vis premonitoriu și de atunci totul s-a schimbat.

– Când doctorii specialiști de la Roma mi-au pus diagnosticul, mi-au dat doar șase luni de viață. Dar Dumnezeu a fost lângă mine în lunile în care m-am chinuit, mi-a dat putere să lupt și să înving. Am fost operat de patru ori și mi s-a arătat în vis Domnul Iisus Hristos.

M-am apropiat de el și atunci cred că mi s-a luat boala, pentru că, după câteva săptămâni de la spital mi s-a spus că sunt mai bine și că mă voi însănătoși. Mi-am schimbat viața din acele momente, m-am lăsat de băutură, de fumat și am început să cred cu toată ființa mea în Dumnezeu.

„Am reușit să duc muzica populară românească printr-un canal de radio din Italia în 189 de țări”

– Puțină lume știe că sunteți și interpret de muzică populară. De când această pasiune?

– Da, cânt cu drag, dar și soția mea este o artistă foarte bună. Ea m-a ajutat să învăț să cânt, iar muzica îmi dă putere și îmi ia toată supărarea. Deși nu sunt un profesionist, am reușit să duc muzica populară românească printr-un canal de radio din Italia în 189 de țări. Și m-am simțit foarte mândru când am apărut în costumul nostru popular și sunt convins că tot Dumnezeu m-a înzestrat cu darul de a cânta.

„Fata mea a câștigat acum câteva luni Miss Model locul trei în Italia”

– Fata dumneavoastră, domnișoară în toată regula, vă calcă pe urme?

– Fata mea frumoasă a câștigat acum câteva luni Miss Model locul trei în Italia. A jucat și ea în câteva filme, dar și în prima parte a filmului meu. I-am propus să o facă și în a doua parte, ba chiar să mă ajute la regia peliculei și m-am bucurat mult că a fost de acord. Și ea are o voce foarte frumoasă, cântă și muzică populară și ușoară, sper ca Dumnezeu să-i dea putere să continue acest vis frumos.

„Îmi doresc cât mai mulți nepoți”

– Cum credeți că veți fi în postura de socru? Dar de bunic?

– Sunt deja socru, pentru că fiica mea are un iubit și locuim împreună. Băiatul îmi spune tată și mă fac foarte fericiți amândoi. Dacă voi ajunge bunic, aș fi cel mai fericit om din lume, pentru că eu iubesc copiii foarte mult. Dumnezeu mi-a dat doar o fetiță, deși eu aș fi vrut să am mai mulți copii, așa că-mi doresc mulți nepoți. Deja mă văd cum îi plimb alături de bunica, cum mă joc cu ei…

„Atât timp cât voi trăi, rămân cetățean român”

– De ce ați renunțat la cetățenia italiană?

– Am refuzat cetățenia italiană pentru că sunt român, patriot și îmi iubesc țara. Atâta timp cât voi trăi voi rămâne cetățean român, chiar dacă am pierdut multe drepturi aici din acest motiv.

– La ce visați, domnule Virgil Asoltanei?

– Visul meu nu-mi dă pace nici zi, nici noapte. Poate unii râd, alții spun că sunt nebun, dar eu visez să ajung la Hollywood cu filmul meu. Nu mă interesează bogății, case luxoase, mașini scumpe, nu sunt o persoană cu nasul pe sus. Eu vreau să câștig Oscar-ul! Și apoi să-i ajut pe cei nevoiași și pe copiii bolnavi și voi lupta cât voi putea până când voi avea acest lucru. Singurul care mă poate duce de pe fața pământului este Dumnezeu…