Mama e începutul tuturor poveștilor noastre. E prima voce pe care o auzim, primul braț care ne strânge, primul zâmbet care ne luminează viața.
Când îți privești mama, îți privești de fapt rădăcinile, temelia, izvorul de iubire din care ai prins viață.
Și totuși, câteodată uităm… Uităm să-i spunem un simplu „mulțumesc”, uităm să-i arătăm că prețuim fiecare sacrificiu pe care l-a făcut pentru noi.
Ea a renunțat la nopți de somn, la visurile ei, la liniștea ei, doar pentru ca noi să putem merge înainte.
O mamă tace, rabdă și iubește dincolo de cuvinte. Și chiar și atunci când o doare, ea zâmbește pentru tine.
Ceea ce oferi mamei tale – respect, răbdare, bunătate sau nepăsare – este ceea ce viața îți va așeza înapoi în drum.
Nu uita niciodată că nimeni nu te va iubi mai sincer decât ea.
Nimeni nu se va bucura mai mult de reușitele tale și nimeni nu va plânge mai adânc la căderile tale.
Și totuși, mama nu cere nimic… doar să fii bine.
De aceea, nu lăsa ziua să treacă fără să-i spui un cuvânt bun.
Nu aștepta să o suni „mâine”, pentru că ziua de mâine nu este promisă nimănui.
Atinge-i mâna, privește-i ochii și înțelege că acolo se află cea mai curată formă de iubire.
O mamă nu se uită niciodată, dar se poate pierde prea repede.
Și atunci rămâi cu golul, cu regretele și cu dorul care nu se mai vindecă.
Ai grijă cum te porți cu mama ta, pentru că în ochii ei se află binecuvântarea vieții tale.
Când o faci să plângă, lacrimile ei se întorc în pașii tăi.
Când o faci să zâmbească, lumina din ochii ei îți va lumina drumul în cele mai grele momente.
Iubește-ți mama azi, acum, cât o mai ai lângă tine.
Căci așa cum îți vei cinsti mama, așa te va cinsti și viața.
Drum lin in lumina mama mea bună!
Dumnezeu sa te odihnească!”.