A zburat cu avionul, deși era surdă și oarbă. Povestea incredibilă a lui Helen Keller

O femeie frumoasă și gingașă a șocat întreaga omenire. Oarbă și surdă, se spune că a zburat cu adevărat cu un avion peste Marea Mediterană în 1946. Iată povestea tulburătoare a primei persoane cu surdocecitate care a absolvit colegiul.

Identifica oamenii după vibrația pașilor lor

„Ca o pasăre mare și grațioasă care navighează prin cerul nemărginit”. Aceasta este descrierea pe care Helen Keller a făcut-o unui avion. Născută în Tuscumbia, Alabama, în 1880, Helen Keller avea doar 19 luni când s-a îmbolnăvit de o boală febrilă care i-a răpit în mod tragic atât vederea, cât și auzul.

Surdă, oarbă și mută, și-a petrecut cei mai frumoși ani luptându-se să treacă prin ceața întunecată și densă care se așezase peste viața ei. Familia a descris-o ca fiind sălbatică și rebelă, lucru de înțeles, dar și foarte inteligentă. În mod remarcabil, tânăra Helen Keller a inventat mai mult de 60 de semne cu mâna pentru comunicare și a învățat să identifice oamenii după vibrația pașilor lor.

Ziua de naștere a sufletului său

Într-o zi, pe care Keller avea să o numească mai târziu ziua de naștere a sufletului ei, o femeie cu deficiențe de vedere pe nume Anne Sullivan a intrat în viața lui Helen. Scopul lui Sullivan era să-i redeschidă lumea lui Keller învățând-o să comunice prin atingere. Avea să fie o bătălie dificilă, plină de izbucniri frecvente, uneori violente, ale copilei frustrate. La urma urmei, până în acel moment, Keller habar nu avea nici măcar de existența cuvintelor.

Folosind ceea ce ea a descris ca fiind o strategie de răbdare, dragoste și supunere, Sullivan a reușit în cele din urmă să facă o descoperire cu Keller în aprilie 1887. În timp ce făcea să curgă apă rece prin una dintre mâinile fetei, Sullivan a scris literele „W-A-T-E-R” în palma celeilalte mâini. Ea a repetat acest lucru de mai multe ori până când, în cele din urmă, într-un moment uimitor, s-a produs. „Apă!”, a exclamat ea prin mișcări ale mâinilor, continuând să ceară numele a tot ceea ce o înconjura. Ușa către lume se deschisese în sfârșit.

Zboară, Helen, Zboară!

Keller a continuat să facă față provocărilor vieții cu o pasiune și o determinare remarcabile. Autoare prolifică, activistă, cercetătoare și conferențiară, a obținut numeroase titluri. Se spune chiar că, într-o zi specială din iunie 1946, a adăugat un titlu cu totul extraordinar pe lista sa: pilot. „ La naiba cu vederea și sunetul”, ar fi spus fata și a sărit direct pe scaunul din dreapta al unui Douglas C-54 Skymaster cu patru motoare, un avion impresionant pentru oricine.

Când pilotul a ajuns pe țărmul Mediteranei, a predat comenzile de zbor și, timp de 20 de minute glorioase, Keller a zburat pe mare. Dar și acum sunt mulți cei care pun la îndoială faptul că cineva cu atât de multe limitări ar fi putut să piloteze un avion…

Limbajul tactic al semnelor

În 2002 însă, o fată surdocegă de 15 ani a demonstrat că metoda de comunicare cunoscută sub numele de limbajul tactic al semnelor poate fi folosită pentru instruirea piloților. Persoanele cu surdocecitate au una dintre cele mai puțin cunoscute dizabilități. Ei nu sunt nici orbi care nu văd, nici surzi care nu aud. Sunt persoane cu un handicap multisenzorial, private de utilizarea simțurilor spațiale și de distanță, motiv pentru care educația lor trebuie să se bazeze pe nevoile individuale.

Aceasta s-a urcat pe scaunul din dreapta al unui Piper Warrior, a folosit o mână pentru a manipula comenzile de zbor și cealaltă pentru a vorbi cu interpretul ei. Folosind o serie de mișcări pe palma mâinii sale, interpretul a comunicat instrucțiunile CFI. Nu numai că prima lecție de zbor a fetei a fost un succes, dar, la fel ca majoritatea dintre noi, a devenit imediat dependentă. Ea a declarat mai târziu presei: „Poate data viitoare vom face mai multe trucuri!”.

Certificare pentru surzi sau nevăzători

Potrivit www.planeandpilotmag.com, o persoană cu deficiențe de auz poate obține un certificat de elev, de pilot de agrement sau de pilot privat pentru oricare dintre cele cinci categorii de aeronave: avion, aeronavă cu rotoare, planor, avion cu motor și avion mai ușor decât aerul. Cu toate acestea, un mic obstacol este faptul că, pentru a se califica pentru a participa la cursa de verificare, elevii-piloți trebuie să efectueze trei decolări și aterizări pe un aeroport cu turn.

Pentru a naviga în acest sens, elevul și instructorul pot face aranjamente prealabile cu turnul de control, astfel încât un controlor să poată folosi semnale luminoase în locul comunicării vocale. Deoarece zborul are o componentă vizuală atât de importantă, certificarea pentru nevăzători nu este posibilă și ar necesita progrese semnificative în tehnologia de zbor pentru a deveni vreodată realitate. Asta nu înseamnă însă că cei cu deficiențe de vedere nu pot zbura. Doar că nu pot obține certificatul.

Sursă foto: www.planeandpilotmag.com