Adrian Minune, furat de cea care i-a devenit soție. Reguli clare impuse de Cati, pe care artistul nu le-a încălcat niciodată

Iubirea dintre Adrian Minune și soția sa a început când cei doi erau doar doi copii. Și chiar dacă a mai călcat pe bec câteodată, a respectat întotdeauna regulile impuse de Cati.

Regulile stricte de la care Adrian Minune nu s-a abătut niciodată

„Soțul meu a respectat cu sfințenie principiile și regulile mele, pe care eu le-am avut de când eram copil. I-am cerut trei lucruri când am plecat pe drumul vieții amândoi. I-am spus că niciodată nu vreau să facă nuntă cu altcineva în afară de mine. Că nu vreau ca și copiii noștri să aibă alți frați din alte escapade. Și că vreau să rămână de mine indiferent de ce s-ar întâmpla și să nu mă părăsească niciodată. Nici el pe mine, nici eu pe el”, a mărturisit soția lui Minune.

„Aveam o singură lingură într-un sertar și o farfurie”

Cati l-a cunoscut pe Adrian când avea doar 13 ani și era doar un băiat simpatic. S-a îndrăgostit iremediabil, deși părinții nu și-au dorit acest lucru și într-un final au fugit împreună. Dar începuturile au fost grele și nu poate uita cum mâncau amândoi dintr-o singură farfurie, cu o singură lingură. „El tot timpul mă căuta în clasă, vroia să petreacă cât mai mult timp cu mine. Eu eram un copil olimpic, învățam foarte bine și ai mei nu-și doreau ca eu să mă îndrăgostesc atât de fragedă și să renunț la studii.

Dar am plecat împreună cu soțul meu. Mai exact, am fugit, l-am răpit eu. Am plecat doar cu ce eram îmbrăcați. Iar în prima casă în care am stat împreună, la vârsta de 17 ani, aveam o canapea micuță de două locuri, un televizor, o singură lingură într-un sertar și o farfurie”, și-a început Cati Simionescu povestea.

„Pe mine nu m-au schimbat niciodată bani, sunt același suflet ca atunci când am pornit pe drum cu Adrian”

Primul loc unde au locuit împreună a fost un apartament din Pantelimon. Patru luni au stat și cu proprietarii, perioadă în care au strâns bani și au cumpărat casa. Apoi lucrurile au început să se așeze ușor, ușor. „Am locuit în casă timp de patru luni cu proprietarii acelui apartament, timp în care eu am strâns banii ca să-l putem cumpăra.

Pe mine nu m-au schimbat niciodată banii, sunt același suflet ca atunci când am pornit pe drum cu Adrian. Și i-am învățat pe copiii mei să trăiască și cu mult și cu puțin. Pentru că pot exista perioade în viața unui om când banii nu se pot face așa de ușor”, spune soția lui Adrian Minune.

„Mai presus de viața mea, este el și copiii mei”

Cati Simionescu a făcut multe sacrificii în timpul căsniciei. Și nu pentru că a pus-o cineva, ci pentru că și-a dorit, mai mult ca orice, ca familia ei să rămână unită. Și a reușit. „Am vrut întotdeauna să țin steagul sus. Pentru că e tatăl copiilor mei, prima mea iubire de când eram copil și pentru că, mai presus de viața mea, este el și copiii mei”, susține Cati.

Tatăl a murit când avea patru ani, iar mama a fost dată afară din familie

Soția lui Adrian s-a născut într-o familie modestă cu mulți membri și a crescut în casa bunicii din partea tatălui. Și-a pierdut tatăl la patru ani, apoi cinci ani a crescut fără mamă, aceasta fiind alungată din familie din cauza unor cutume care existau în etnia rromilor. „Tata a murit când eu aveam patru ani, într-un accident de mașină la doar 27 de ani, mama având atunci doar 24 de ani.

Eu mai aveam o soră de 2 ani. Când s-a întâmplat nenorocirea, am rămas cu sora mea în casa bunicilor mei. În ziua în care tata a făcut opt luni de la deces, mama n-a mai fost primită în casa unde stăteam. Existau cutume în etnia rromilor cum că mama ar fi trebuit să aștepte un an după moartea tatălui meu să nu iasă afară din casă, să nu meargă însoțită de alte prietene în nici un restaurant, la nici o petrecere. Și mama a încălcat această regulă.

„După ce mi-am pierdut tatăl, la foarte puțin timp mi-am pierdut și mama”

Și i s-a interzis să ne mai viziteze și să mai aibă vreo legătură cu noi. Au dat-o afară din familie. Am rămas cu bunica un an, apoi ea a încercat din răsputeri să o primească pe mama la noi, dar unchii mei s-au opus. (…) Mama a locuit o perioadă la mama ei, bunica cealaltă, a mers la serviciu și era apropiată de rudele tatălui din partea bunicului.

Și cu ele a stat mulți ani, iar într-un final, după aproape cinci ani, s-a reîntors la noi. Eu nu am înțeles niciodată acele reguli. Pentru că după ce mi-am pierdut tatăl, la foarte puțin timp mi-am pierdut și mama…”, și-a spus povestea soția lui Adrian Minune.