Adrian Temișan povestește despre concursurile pe bani făcute în casă de tatăl său. „Cine era plin? Soră-mea…”

Sunt puțini cei care știu că vocea extraordinară pe care Aurelian Temișan o are e moștenire de la tatăl său. La fel de de puțini fani știu că pe Aurelian familia îl numea Cornel. Iată cum a reușit părintele artistului să afle cât de talentați sunt Cornel și sora sa.

Invitat în podcast-ul lui Teo Trandafir, Aurelian Temișan a spus o poveste de suflet legată de tatăl său, care a fost cântăreț. Juratul de la „Te cunosc de undeva” a mărturisit că, din nefericire, „de la un accident de familie din 77 a cam rărit-o și în 1980, tata s-a lăsat de tot”. Dar și-a dorit ca cineva din familie, din cei doi copii, să continue ce a făcut el.

„Eu nu aveam nici o treabă, ea în schimb lua toți banii”

Părintele lui Aurelian a avut însă o metodă extraordinară pentru a vedea cine are talent și-i va duce numele mai departe: a făcut un concurs. „Cine imita mai bine refrenul cântat de el primea 10 lei sau 15 lei. Cine era plin de bani? Soră-mea. Eu nu aveam nici o treabă, ea în schimb lua toți banii, cânta foarte bine. Tata nu că nu ar fi vrut-o pe soră-mea, dar și-a dorit ca eu să continui meseria asta, pentru că știa ce înseamnă pentru o fată”, a povestit Aurelian Temișan.

,,Eu de unde să știu că stătea la ușă să mă asculte?”

Altă dată, tatăl lui Aurelian a intrat peste fiul său în baie și a cântat un referen, apoi a ascultat la ușă să vadă cum îl imită băiatul. „Eram în baie, făceam duș, intra, își lua ceva și cânta. Eu de unde să știu că stătea la ușă să mă asculte? Și normal, ca orice copil… Că vorba aia? Unde cânți tu? În duș.

Ulterior, m-a auzit prin casă cântând după discuri de vinil, după Tom Jones, Lionel Richie, ce aveam eu pe vremea aia. Și în 1989 mi-a zis: vrei să vezi cu ce am mâncat eu meseria asta? Hai la școala populară de artă. Pe vremea aceea, trebuie să te înscrii aici ca să poți să participi la festivalul de la Mamaia”, și-a amintit juratul de la „Te cunosc de undeva”.

„În funcție de cum cânți îți spun dacă luăm cameră la hotel sau mergem direct la gară”

Aurelian a fost înscris la același profesor pe care l-a avut și tatăl său, și-a făcut o listă cu zece piese, a învățat două și a ajuns la București, la Teatrul Tănase, la preselecție. Au fost împărțite partiturile la instrumentiști, tânărul Aurelian a cântat, a fost luată preselecția din 300 de candidați.

„Taică-miu mi-a zis așa înainte de a cânta: Bulache, că așa îmi spunea acasă, în funcție de cum cânți, când vii aici în sală îți spun dacă luăm cameră la hotel sau mergem direct la gară. Am cântat, m-am dus în Teatrul Tănase la balcon, m-am așezat lângă el și așteptam să zică. (…) Rămâi cu domn profesor, mă duc să caut cameră la hotel. El a fost sigur că o să iau, pentru că m-a auzit cântând.

„Timp de un an nu știam ce e cu mine”

Au venit rezultatele și am rămas 26 pentru Festivalul Mamaia din 89. (…) După ce am luat preselecția, mi-a spus că s-ar putea să încep o altă treabă, eu făcând handbal de echipă până atunci. Am început treaba și timp de un an nu știam ce e cu mine. Mă striga prin televiziune și Aurora Andronache și Mariana Șoitu și Titus Munteanu, Dumnezeu să-i odihnească: Aurelian, la cadru. Eu nu răspundeam. Eu eram Cornel! Când realizam că pe mine mă strigă, mă întorceam, mă duceam la cadru și iată, de atunci 35 de ani”.