Alessia Pop, adolescenta care a lăsat jurații mască la Vocea României. Povestea melodiei pe care a cântat-o e sfâșietoare

În ediția de vineri seara a emisiunii Vocea României, jurații au fost impresionați de Alessia Pop, o tânără de doar 16 ani din Suceava. Adolescenta a reușit să ridice sala în picioare cu interpretarea imnului internațional al rromilor, „Dzelem, Dzelem” (pronunțat Gelem, Gelem). Jurații s-au luptat pentru Alessia, iar aceasta i-a ales la final pe Theo Rose și Horia Brenciu. 

La doar 16 ani, Alessia Pop are o voce care rivalizează oricând cu talentele vocale ale cântărețelor de top. Originară din Suceava, tânăra face naveta săptămânală la București, pentru a luat lecții de canto. A început să cânte de mică și, deși a avut probleme cu tatăl alcoolic, acest lucru nu a oprit-o din a-și exercita pasiunea. 

Alessia Pop a cântat la Vocea României imnul internațional al rromilor 

La Vocea României, Alessia a urcat pe scenă cu piesa „Dzelem, Dzelem” și a întors toate scaunele, lăsându-i pe antrenori în stare de șoc. 

Întrebată de Tudor Chirilă de ce a ales această melodie, care este recunoscută drept imnul internațional al rromilor, Alessia a spus: „Nu pot exprima durerea pe care o simt rromii. Am încercat măcar 1% să pot spune prin durerea mea, să mi-o transpun altfel. Eu mă exprim prin muzică”. 

Ulterior, Alessia Pop a cântat piesa încă o dată, cu Theo Rose, reușind din nou să ridice sala în picioare și să impresioneze jurații. Theo Rose, la momentul actual o voce care cucerit definitiv publicul larg, a vrut să o pună pe Alessia în valoare, că poate să se plieze rapid și să facă față cu brio pe un duet greu. Reacția juraților și aplauzele publicului au fost un răspuns clar că adolescenta de 16 ani are șanse mari să ajungă în finala concursului.

Piesa „Dzelem, Dzelem” are o însemnătate mare pentru rromi 

Melodia pe care Alessia a cântat-o are o însemnătate încărcată din punct de vedere istoric. Există mai multe variante ale melodiei, care se pare că provine din folclor.

Potrivit studiului realizat de Elena Marushiakova și Vesselin Popov, cântecul a fost consemnat pentru prima dată de cântărețul bulgar de țambal Milan Aivazov (născut în 1922, la Plovdiv), un muzicant autodidact care a făcut parte din Duetul Aivazov. El a învățat melodia de la bunicul său, reușind să-și amintească titlul și linia melodică, însă nu și versurile.

Alte surse susțin că melodia își are originea în România, unde ar fi devenit cunoscută în spectacolele de varietăți din anii ’20–’30 ai secolului XX. În anii ’60, piesa se bucura deja de mare popularitate în Iugoslavia, circulând în mai multe variante de text pe aceeași linie melodică. Versurile cântecului au câștigat notorietate de-a lungul timpului, iar în 1967 melodia a fost inclusă în coloana sonoră a filmului iugoslav „Am întâlnit țigani fericiți” (Skupljači perja), interpretată de actrița și cântăreața Olivera Vuco.

Alessia Pop, apreciată pentru felul în care a cântat piesa 

Ulterior, cântecul a fost reinterpretat de Jarko Jovanovic, compozitor iugoslav de etnie romă, care i-a adăugat profunzime și durere, transformându-l într-un strigăt colectiv al rromilor persecutați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în genocidul cunoscut drept Poraimos.

Pe melodia tradițională romă, Jovanovic a compus versiunea în limba romanes „Dzelem, Dzelem”, care a devenit ulterior imnul internațional al romilor, adoptat la primul Congres Mondial al Rromilor de la Londra, în 1971. Cântecul, simbol al suferinței, speranței și identității, a fost ulterior consacrat și reinterpretat de mari artiști, precum Saban Bairamovic.

Momentul de la Vocea României a ajuns și el viral, iar internauții au avut numai cuvinte de laudă la adresa Alessiei Pop. 

„Nu am mai auzit niciodată o altă variantă atât de bună, pe lângă cea a lui Saban Bajramovic”, a remarcat o internaută. 

Versurile piesei „Dzelem, Dzelem” vorbesc despre viața nomadă a rromilor 

În 1990, la Congresul Mondial al Rromilor de la Varșovia, au fost publicate versurile oficiale ale imnului, alcătuit din patru strofe. Diverse versiuni ale cântecului evocă viața nomadă a romilor și menționează Legiunea Neagră (Kali Legia), simbol al persecuțiilor și genocidului romilor din Al Doilea Război Mondial.

Versiunea cea mai cunoscută a cântecului, cea devenită imn, este următoarea:

Umblăm, umblăm pe drumurile lungi,

Am întâlnit și romi fericiți.

Ah, romilor, de unde veniți,

Cu corturile și copiii înfometați?

Of, romilor, of, flăcăilor!

 

Am avut și eu o familie mare,

Mi-a ucis-o Legiunile Negre.

Pe toți i-au ucis — bărbați și femei,

Între ei și pe copilași.

Of, romilor, of, flăcăilor!

 

Deschide-ți, Doamne, porțile cele negre,

Să-mi pot vedea familia iarăși,

Să merg din nou pe drumurile lungi,

Să întâlnesc romi fericiți.

Of, romilor, of, flăcăilor!

 

Sus, romilor, e timpul vostru!

Haideți cu mine, romi din toată lumea!

Gura cea neagră și ochii cei negri,

Îi voi iubi precum strugurii negri.

Of, romilor, of, flăcăilor!

 

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!