Andreea Marin, pusă la punct în copilărie de ședințele în familie. „Era o gaură imensă, iar eu stăteam pe margine…”

Se consideră un fel de Nică din Humulești, care nu putea sta locului nici o clipă. Dar când era băgată în ședințele în familie, unde participau și bunicii, lucrurile se schimbau radical pentru Andreea Marin. 

 „Am fost întotdeauna genul de copil darnic”

„Eram copilul fericit din romanul natal, din ținutul lui Creangă, un fel de Nică din Humulești care se cățăra în copaci și fura cireșele vecinei Ioana, chiar așa o chema. Eram neastâmpărată, jucam nouă pietre, dar pe de altă parte am fost emotivă. Și genul de copil darnic, care împărțea mereu cu ceilalți, nu mă bucuram singură.

Stăteam într-un bloc cu patru etaje, comunist, și ai mei mă învățau să nu cobor cu ceva și să mănânc doar eu, ci să împart. Nu ne plângeam atât că nu avem căldură și lumină cum se întâmplă astăzi”, a declarat vedeta în podcast-ul lui Bursucu.

„Ieșeai cu o portocală ca și cum aveai un trofeu în mână”

A trăit decent în copilărie, pentru că „ai mei erau ingineri”, dar își amintește și acum de „marea de oameni care se îmbulzea la cofetărie când veneau portocalele. Și ieșeai cu o portocală în mână ca și cum aveai un trofeu în mână”.

„Copiii din ziua de azi nu își dau seama. Violeta știe tot de copilăria mea pentru că vreau să nu creadă că i se cuvine orice, că toată lumea de pe pământ se poate bucura chiar de casa în care ea stă prin munca părinților săi. Ea știe că lucrurile asta se întâmplă doar dacă faci sacrificii.  Și uneori nu se întâmplă. Sau azi ești sus, mâine este jos, trebuie să fie conștientă de asta”, a mărturisit Andreea Marin.

Andreea Marin: „Nu ne tragem de șireturi tot timpul”

Deși este cea mai bună prietenă a fiicei sale, există anumite limite, pentru că „nu ne tragem de șireturi tot timpul”. Andreea recunoaște că nu se înscrie în „liniile moderne de parenting, nu cred că părintele trebuie să accepte orice, trebuie să fie un bun prieten pentru el, dar un bun prieten îți spune în față și direct adevărul”.

Recunoaște că, deși este o femeie puternică, cea mai mare frică când Violeta era bebeluș era să nu cadă pe scări. „A fost acel moment, noi având scări în casă, ea fiind mică, abia mergând, îmi era teamă de scări. Cea mai mare teamă la acel moment”.

Totul s-a liniștit definitiv după ce a visat-o pe mama ei, înger de multă vreme. „La ultima scară de jos era mama ținându-mi bebelușul în brațe și s-a întors către mine și, cu o căldură de mamă, mi-a zis: Stai iniștită, e în brațele mele, de acum nu-ți mai face nici o grijă”.

Ședințele în familie, cea mai mare pedeapsă

„Ai mei erau gură mare, dacă greșeam eram dojenită. Ședința în familie de asta îmi era cel mai mare teamă. De fapt, îmi era rușine de ce făceam. Atunci participau și bunicii și acolo se discutau faptele noastre de copii obraznici și trebuia să înțelegem unde am greșit. Îmi veneau să intru în pământ de rușine…”, s-a destăinuit vedeta.

„Când s-a uitat tata, i s-a făcut rău”

Cea mai mare prostioară făcută în copilărie a fost momentul în care a plecat în oraș, în căutarea tatălui, căruia vroia să-i spună „ceva”. „Am plecat de acasă fără știrea nimănui cu Răpănoasa, păpușa mea din copilărie, pe care o târam după mine mereu. Am plecat la drum în tot orașul, care era mare pentru un copil la mine, să-l caut pe tata. El era inginer constructor, conducea antrepriza din oraș și începuse construcția hotelului Roman.

Era o gaură imensă, eu eram pe marginea gropii sus și jos, era tata, mașinării, echipa… Și deodată unul dintre colegii lui îi arată cu degetul. Când s-a uitat tata, i s-a făcut rău. Eu eram exact la limită, bucuroasă că-l vedeam pe tata, mai-mai să sar după el. Ședința a fost atunci drastică…”, și-a amintit, râzând, vedeta.

Cele mai mari defecte ale Andreei Marin

Ca orice om, și vedeta spune că are defecte, iar nerăbdarea este poate cel mai mare. „Am o puzderie, dar nerăbdarea poate duce la greșeli, a-l deranja pe celălalt, e o mare problemă uneori”, susține fosta zână a surprizelor. Iar minciuna și mincinoșii nu au ce căuta în viața Andreei Marin.

„Eu pot să duc adevărurile, oricare ar fi ele, nu pot să trec niciodată peste minciună. Asta cer într-o relație. Îmi spui ce gândești, pentru că dacă știm adevărul, putem repara. Sunt un om categoric, căruia îi place franchețea.

„Promisiunile le prefer probate”

Am un suflet în care încap multe, chiar și după o durere mare, după un timp, sunt capabilă să încerc să înțeleg ce a vrut celălalt. Și să iert. A ierta nu înseamnă că mai vrei să fii alături de celălalt om.

Dar dacă mi-am luat bagajul, nu mă mai întorc, dar nu-mi iau bagajul ușor. Au fost oameni care au crezut că bunătatea mea e nelimitată. Dacă ai încălcat limita demnității mele, e prea mult. Iar promisiunile le prefer probate. Cred în cuvinte până la propria contrarie”, a mai spus vedeta.