Jurnalistul Ion Cristoiu este personajul care a configurat presa românească așa cum o știm și o vedem azi. Foarte mulți jurnaliști și formatori de opinie de astăzi au fost îndrumați de el la începutul carierei lor, iar multe publicații poartă și astăzi amprenta sa. Începuturile presei libere nu au fost însă ușoare și, în cazul lui, se bănuiește că s-a ajuns până la a i se pune otravă, pentru a fi redus la tăcere.
Meritele lui Ion Cristoiu în media românească nu sunt necunoscute. Puțini, însă, știu cum a fost atentatul la viața lui. Jurnalistului i s-a pus otravă pentru a fi redus la tăcere.
Episodul a fost readus în discuție de jurnalistul Mirel Curea, care, la începuturile sale gazetărești, a avut șansa să învețe meserie de la maestrul Cristoiu.
Mirel Curea povestește episodul otrăvirii lui Ion Cristoiu (Foto: Arhivă)
Mirel Curea, redactor-șef adjunct al publicației Evz.ro și jurnalist cu peste trei decenii de experiență în presa scrisă, a debutat în carieră în 1990, ca reporter la săptămânalul Zig Zag, condus de Ion Cristoiu. Ulterior, a colaborat cu revistele Expres și Expres Magazin, iar apoi s-a alăturat echipei Evenimentul Zilei, în perioada în care redacția era condusă de Ion Cristoiu.
Cum a fost otrăvit Ion Cristoiu
La un moment dat, Ion Cristoiu a plecat de la Zig Zag. Iar în acea perioadă s-a și internat în spital.
„A fost lucrat. A fost otrăvit”, a mărturisit Mirel Curea în podcastul lui Dan Andronic. Acesta din urmă a amintit contextul: Ion Cristoiu a fost atunci primul om care a spus că Revoluția Română din decembrie 1989 a fost o lovitură de stat.
„Ăsta a fost și motivul”, a punctat Dan Andronic.
În plus, așa cum își amintește și Mirel Curea, la momentul respectiv, Ion Cristoiu era și „anti-Iliescu”.
„Dar problema aceasta cu Revoluția, Ion Cristoiu a fost primul care a pus-o pe masă. Și când s-a simțit rău, o colegă de-a noastră de atunci, nevastă de securist, l-a trimis la un medic la Policlinica Securiștilor, unde a băgat un tratament în el de l-a făcut praf. N-a vrut nimeni să-l omoare, să nu exagerăm. Dar s-a întâmplat ceva cu el acolo de s-a dublat în volum. Cortizonul ăla se știe, generează retenție de apă și administrat în doze mari și timp îndelungat, are niște efecte adverse crâncene”, a declarat Mirel Curea.
Jurnalistul Ion Cristoiu a trecut printr-o transformare fizică radicală în perioada cât a fost spitalizat, mai arată Mirel Curea (Foto: Arhivă)
Vindecarea lui Ion Cristoiu, după acel episod, a durat în jur de trei – patru luni. Iar odată refăcut, a deschis Expres Magazin.
Cum se făcea presă în anii 1990
Mirel Curea a rememorat și debutul său jurnalistic. A fost ghidat de Ion Cristoiu încă de la primii pași în meserie, iar asta l-a ajutat.
„Au fost niște ani peste care eu nu pot să trec. Im-pe-ca-bil Ion Cristoiu, din toate punctele de vedere. Comportamentul său față de oamenii cu care lucra, față de mine, im-pe-ca-bil. Veneam cu câte un articol la redacție. Îl citea. Îmi spunea că e excepțional, că sunt un geniu, să stau lângă el. Mie îmi rămânea în minte că scriu excepțional și că sunt genial. Dar Ion Cristoiu îmi spunea: Și da, fii atent! Aici, pac, așa, nu așa, uite, așa, așa. Dom’le, până la urmă, nu mai rămânea nimic din articolul meu. Era un alt articol. Nu mai rămânea nimic din titlul meu. Era un alt titlu. Dar eu rămâneam cu senzația că sunt genial. Dar el simțea că zace ceva în tine și pentru el asta conta, atitudinea și dorința.
Avea un flair extraordinar. Mie nici nu îmi dădea prin cap să mă duc pe ancheta de presă. Eu mă visam Geo Bogza (rămas în istoria literaturii române ca cel mai important creator de reportaj liric – n.r.). Mă vedeam călător, dar Ion Cristoiu mi-a zis: Scrii curat, scrii frumos, descrii bine, dar tu ești făcut pentru jurnalism investigativ, pentru o anchetă. Iar eu l-am luat în serios”, relatează Mirel Curea.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
