Azi este Ziua mondială a nudismului

Astăzi, 19 iunie, toată planeta sărbătorește Ziua mondială a nudismului.

Naturismul, numit pe vremuri şi „gimnosophie”, a luat naştere în Franţa, la iniţiativa unui geograf de la mijlocul secolului 19. Elisée Reclus considera că nuditatea colectivă, sinonimă cu libertatea, este şi un mijloc de revitalizare fizică. Practica se dezvoltă mai întâi în rândul anarhiştilor şi socialiştilor, înainte de a lua amploare şi în restul societăţii, scrie evz.ro.

La sfârşitul anilor 1800, naturismul trece Rhinul şi apare în Prusia împăratului Wilhelm al II-lea. În vremea aceea, sexul şi nuditatea sunt teme interzise, iar naşterea mişcării naturiste este o reacţie în faţa industrializării tot mai mari a ţării. În condiţii de lucru tot mai grele, lumea se gândeşte cum să trăiască, să profite de viaţă altfel.

În 1893, un sociolog german scrie o carte intitulată „Nacktkultur” („Cultura nudităţii”), una dintre primele cărţi care promovează binefacerile nudităţii sociale. De la pardesiile cu gulerul ridicat pentru bărbaţi şi corsetele rigide acoperite de rochii până în pământ ale femeilor, lumea descoperă brusc plăcerile statului în pielea goală pe malul mării sau în apă.

Prima staţiune balneară nudistă din Germania îşi deschide porţile în 1903 la Klinberg, nu departe de Lübeck (ea se numeşte centru „gimnic” la început), staţiune ce-şi va închide porţile de-abia în 1981.

Spre 1915, Prusia numără nu mai puţin de 380 de staţiuni similare, care fac elogiul naturismului colectiv. Apare chiar şi o mişcare nouă, intitulată Frei-Körper-Kultur, cultura corpului liber, care se va extinde trepat, mai întâi la statele germanice, apoi între cele două războaie, în Franţa, pentru a trece Atlanticul, începând cu anii 1950.

De ce a ”prins” nudismul?

Prin respingerea oricărui veşmânt, nudiştii sau naturiştii îşi exprimau o formă de contestare radicală. Hainele reprezentau convenţii sociale, iar cel care dorea să se elibereze de constrângerile civilizaţiei moderne nu era suficient doar să-şi schimbe hainele, trebuia să scape de ele pur şi simplu.

Un recent articol din revista germană Die Zeit descria atenţia cu care marele poet Goethe, pe vremea când era student la Leipzig urma îndeaproape recomandările lui Rousseau. Pentru Goethe, nuditatea era un mijloc de a se apropia de natură şi de a scăpa de corupţia moravurilor.

sta nu l-a împiedicat să provoace mai multe scandaluri şi să-şi şocheze compatrioţii când brusc apărea în pielea goală în mijlocul naturii sau pe malul lacurilor. La Darmstadt şi apoi în Elveţia nu departe de Zürich, Goethe şi amicii săi au fost gata-gata să fie lapidaţi de cei care i-au văzut îmbăindu-se goi într-un pârâu. „Suntem într-o ţară civilizată, nu în sânul unei naturi primitive”, li s-a explicat respectivilor.

Nudiştii şi nazismul

Reproşuri similare s-au făcut ulterior nudiştilor, la începutul regimului nazist. Hitler considera în anii ’30 că naturismul este unul dintre cele mai mari pericole la adresa culturii şi moralei germane. La începutul anilor ’40, regimul nazist va legaliza însă naturismul, iar astăzi, Germania numără şapte milioane de persoane care practică nudismul în timpul vacanţelor de vară. Vacanţe pe care mulţi şi le petrec în Franţa, Hexagonul fiind nu numai prima destinaţie turistică mondială, ci şi prima destinaţie pentru nudiştii din lumea întreagă, înaintea Spaniei şi a Croaţiei.

Nudismul în România

A apărut în anii ʹ30 – ʹ40, dar a rezistat și în comunism. La nudiști, veneau turiștii din Polonia, iar acolo se vindeau cosmetice, cafea și ciorapi care nu se găseau în România.  În zilele noastre, pe litoralul românesc mai sunt doar două plaje amenajate pentru nudiști, între Eforie Nord și Eforie Sud. La Vama Veche, amatorii de bronz fără urme au fost împinși spre nordul stațiunii, pentru că plaja s-a umplut de șezlonguri. Nudism se mai poate face la Vadu sau Corbu, dar cu riscul unei amenzi, dacă cineva face reclamație la poliție. Sursa: evz.ro