În județul Bistrița-Năsăud, la câțiva kilometri de Beclean, în satul Dipșa, se ridică una dintre cele mai vechi și mai interesante biserici evanghelice din Transilvania. Ridicată de comunitatea săsească în urmă cu peste 500 de ani și reabilitată în ultimii ani, biserica este cunoscută în zonă sub un nume care stârnește curiozitatea oricărui vizitator: „Biserica scroafei”.
Denumirea de Biserica Scroafei nu apare în documentele oficiale, însă este adânc înrădăcinată în memoria locală și are la bază o legendă transmisă din generație în generație.
O scroafă, o comoară și începutul unei biserici
Potrivit legendei, pe locul unde se află astăzi Biserica Scroafei, o scroafă ar fi scurmat pământul și ar fi descoperit o căldare plină cu galbeni. Comoara ar fi fost folosită pentru ridicarea lăcașului de cult, iar în semn de recunoștință, animalul a fost reprezentat pe unul dintre contraforții bisericii.
Și astăzi, privirea atentă a vizitatorului poate distinge silueta scroafei sculptate în piatră, amplasată pe un contrafort, în partea dreaptă sus, lângă intrare. Detaliul este discret, dar suficient de sugestiv pentru a întreține povestea care a făcut celebru monumentul.
Biserica gotică ridicată de sași
Purcica a fost sculptată în piatră pe pereții Bisericii Scroafei din Transilvania. Sursă foto: TVR
Dincolo de legendă, istoria Bisericii Scroafei din Dipșa este bine documentată. Lăcașul a fost construit de coloniștii sași în secolele XV-XVI, într-o perioadă în care comunitățile săsești din nordul Transilvaniei dezvoltau o rețea solidă de lăcașe de cult fortificate.
Dipșa făcea parte din zona Bistriței medievale, un important centru săsesc atestat documentar încă din secolul al XIII-lea. Biserica este edificată în stil gotic târziu, specific epocii.
Construcția impresionează prin masivitate și prin elementele defensive, caracteristice bisericilor săsești. Contraforții exteriori susțin zidurile înalte, iar planul clădirii urmează tiparul bisericilor-sală din Transilvania.
Biserica Scroafei a trecut prin ani dificili
De-a lungul secolelor, Biserica Scroafei a suferit transformări și adaptări, mai ales după Reforma protestantă, când comunitatea săsească a trecut la confesiunea evanghelică luterană. Interiorul a fost simplificat, în acord cu noile principii religioase, dar a păstrat elemente de valoare artistică și istorică.
În perioada modernă, odată cu scăderea dramatică a populației săsești din Transilvania, multe biserici evanghelice au intrat într-un proces de degradare. Și biserica din Dipșa a trecut prin ani dificili, însă a beneficiat în anii trecuți de lucrări de reabilitare menite să conserve monumentul și să îl redea circuitului turistic și cultural.
Un altar neobișnuit în Biserica Scroafei: Leonardo da Vinci la Dipșa
Trei icoane, reproduceri după tablourile lui Da Vinci. Sursă foto: TVR
Unul dintre cele mai surprinzătoare elemente ale bisericii din Dipșa este altarul. Acesta conține reproduceri după trei lucrări celebre atribuite lui Leonardo da Vinci: „Noli me tangere”, „Cina cea de Taină” și „Răstignirea”.
Prezența acestor reproduceri într-o biserică evanghelică dintr-un sat transilvănean poate părea neașteptată. Ele nu sunt opere originale, ci copii realizate ulterior, însă conferă interiorului o notă aparte și subliniază legătura culturală a comunității săsești cu spațiul artistic occidental.
Altarul din Biserica Scroafei, punct de atracție pentru vizitatori și cercetători
„Cina cea de Taină”, probabil cea mai cunoscută dintre lucrările reproduse, trimite direct la celebra frescă din Milano. „Noli me tangere” evocă scena întâlnirii dintre Hristos și Maria Magdalena după Înviere, iar „Răstignirea” completează registrul iconografic creștin esențial.
Împreună, aceste imagini transformă altarul într-un punct de atracție pentru vizitatori și cercetători deopotrivă.
Biserica Scroafei, un exemplu al moștenirii săsești din nordul Transilvaniei
Astăzi Biserica scroafei din Dipșa este mai mult decât un monument istoric. Este un exemplu elocvent al moștenirii săsești din nordul Transilvaniei și al felului în care istoria și legenda se împletesc pentru a da identitate unui loc.
Într-o Transilvanie în care fiecare sat ascunde o poveste, Dipșa oferă una dintre cele mai pitorești și mai memorabile legende. Iar biserica sa, ridicată din piatră și înconjurată de istorie, rămâne un reper pentru cei care caută autenticitatea locurilor și farmecul poveștilor transmise peste veacuri.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
