Cazul Pantelimon. Doctorițele au fost eliberate, iar decizia Curții de Apel e clară: „Respinge ca neîntemeiată propunerea…”

Cele două doctorițe de la spitalul Sfântul Pantelimon, Maria Alexandra Miron și Mirela Păiuș, au fost eliberate de Curtea de Apel București. Cadrele medicale pot reveni oricând în spital.

Au fost admise contestațiile formulate de inculpate

„În baza art. 204 Cpp admite contestațiile formulate de către inculpate împotriva încheierii Tribunalului București din 8 august 2024. Desființează încheierea atacata și rejudecând în fond decide:

în baza art. 227 alin. 1 Cpp respinge ca neîntemeiată propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Dispune punerea de îndată în libertate a contestatoarelor inculpate daca nu sunt reținute in alte cauza. Definitivă”, se arată în minuta definitivă a instanței de judecată.

Ce spun procurorii

Cele două doctorițe au fost arestate preventiv pentru 30 de zile pe data de 8 august, în dosarul privind decesele suspecte de la secția ATI a spitalului Sfântul Pantelimon. Mirela Păiuș este acuzată de omor calificat, iar Maria Alexandra de omor calificat şi tentativă la omor calificat, ambele cu premeditare.

Procurorii susțin că doctorițele au scăzut doza unui pacient internat la secția de terapie intensivă în martie și aprilie, iar acesta a intrat în stop cardio-respirator.

„Inculpatele apreciau că nu mai este oportună menținerea în viață”

„Având ca scop provocarea decesului unor pacienţi care necesitau terapie intensivă, dar cu privire la care inculpatele apreciau că nu mai este oportună menţinerea în viaţă, acestea au conceput şi pus în executare un plan.

Ce consta în reducerea bruscă a dozei de noradrenalină (substanţă esenţială în terapie intensivă, cu rol în menţinerea tensiunii arteriale), cu consecinţa scăderii tensiunii arteriale, urmată de stop cardio-respirator.

În sensul celor arătate mai sus, la data de 26.03.2024, ora 16,45, cu premeditare şi profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei (pacient în vârstă de 54 de ani, în stare foarte gravă, instabil hemodinamic, având tensiunea arterială de 49/29 mm/Hg), inculpata M.M.A. a încercat să suprime viaţa pacientului.

„Decesul victimei nu s-a produs ca urmare a intervenţiei unei asistente medicale”

Prin reducerea bruscă a dozei de noradrenalină administrată prin injectomat, de la valoarea de 15 ml/h, la valoarea de 1 ml/h (valoare minimală care a fost menţinută o perioadă considerabilă de timp). Însă decesul victimei nu s-a produs ca urmare a intervenţiei unei asistente medicale care a suplinit deficitul de noradrenalină prin perfuzie”, au mărturisit anchetatorii.

Doctorițele au acționat „cu intenţia de a suprima viaţa pacientului”

De asemenea, pe 4 aprilie 2024, la ora 13,17, cele două doctoriţe, „profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei (acelaşi pacient de 54 de ani, aflat în stare foarte gravă, instabil hemodinamic, având tensiunea arterială de 60/36 mm/Hg), acţionând cu intenţia de a suprima viaţa pacientului, i-au redus doza de noradrenalină administrată prin injectomat.

De la valoarea de 20 ml/h, la valoarea de 1 ml/h, fapt ce a condus, 58 de minute mai târziu, la instalarea stopului cardio-respirator, urmat de decesul pacientului declarat la ora 15,00”. Oamenii legii au început ancheta după un denunț al directorului de îngrijiri în cadrul spitalului Sfântul Pantelimon, Camelia Stămătoiu.

Poziția medicilor: „Cheia înțelegerii nu se găsește în doza de noradrenalină”

„Suntem un grup de medici români anesteziști – reanimatori (ATI) care lucrează în prezent în Franța. Urmărim cu preocupare evoluția cazului medicilor ATI de la Spitalul Pantelimon, acuzați în acest moment de omor calificat cu premeditare”, începe scrisoarea deschisă a medicilor ATI.

„Cheia înțelegerii a ceea ce s-a petrecut la Spitalul Sfântul Pantelimon nu se găsește în doza de noradrenalină. Cheia înțelegerii constă în realizarea faptului că situația cu care s-au confruntat colegele noastre era una fără ieșire, că se aflau într-un impas terapeutic.

Este un fel de „șah mat” în medicină, când orice ai face nu mai există o soluție bună. Pentru cei care nu cunosc termenii medicali, starea de „șoc refractar” înseamnă o stare de hipotensiune profundă și prelungită, care nu mai răspunde la doze din ce în ce mai mari de noradrenalină. Nu mai există soluție la aceasta situație și  deznodământul inevitabil este decesul, oricare ar fi doza de noradrenalină, mare sau mică.

„Sfârșitul vieții”, reglementat în țările din Europa, dar nu și în România

Impasul terapeutic este o realitate cu care orice medic se confruntă în viața sa, și, în această situație, continuarea tratamentelor invazive și agresive devine nu doar inutilă, ci nu face decât să prelungească suferința bolnavului și a familiei sale, fără a avea nici o speranță de recuperare sau de vindecare.

În Franța în particular și în Europa în general, spre deosebire de România, această situație legată de sfârșitul vieții în secțiile de reanimare este riguros reglementată și face parte din conceptul de „limitare terapeutică”; această practică se aplică pacienților în stare terminală, considerați fără perspective de supraviețuire.

„Îndârjirea terapeutică” este pedepsită prin lege în Franța

În Franța, de exemplu, insistența de a administra un tratament atunci când nu mai există șanse de supraviețuire, poartă numele de „îndârjire terapeutică” (“obstination déraisonnable” sau “acharnement thérapeutique”, legea Leonetti din 2005) și este sancționată prin lege ca o practică medicală neadaptată situației, care aduce atingere demnității pacientului respectiv.

Fără să avem pretenția de a face lumină în acest caz, dorim să oferim câteva elemente care să contribuie la o mai bună înțelegere a ceea ce presupune reanimarea și cadrul legal în care se desfășoară îngrijirile din faza terminală în reanimările din Franța.

Franța a reglementat legislația în urmă cu 20 de ani

În Franța, încadrarea legală a practicilor de limitarea a îngrijirilor medicale vizează atât drepturile pacientului, cât și protejarea juridică a echipei medicale confruntată cu această situație.

Echipa medicală are datoria de a acționa strict în interesul pacientului, chiar dacă aceasta poate să însemne câteodată limitarea îngrijirilor medicale la pacienții care sunt considerați în fază terminală, fără un proiect terapeutic rezonabil.

Aceste legi au început să fie elaborate în Franța încă de acum 20 de ani și continuă să evolueze. Vă îndemnăm să citiți la sfârșitul acestui articol câteva din principiile pe care se fondează îngrijirile la pacienții aflați în fază terminală (și a pacienților în stare critică în general) în secția de Terapie Intensivă în Franța.

„Și pacienții trebuie protejați, dar și echipele medicale”

Citindu-le, veți înțelege cât de complexă este această problematică și cât este de necesară definirea unui cadru legal bine detaliat și în România. Fără acest cadru legal, exagerările și excesele în ambele sensuri sunt posibile. Și pacienții trebuie protejați, dar și echipele medicale au nevoie de o protecție legală în fața acestor cazuri dificile”, este o parte din scrisoarea deschisă a medicilor.

Sursă: cristoiublog.ro