Cui nu i s-a întâmplat măcar o dată să fie neatent cu un produs în supermarket? Ori că s-a spart o sticlă, ori că s-a deteriorat vreun produs, există în aceste cazuri responsabilități clare. Legea stabilește clar a cui e vina în cazul unui produs spart, căci nu întotdeauna cumpărătorul este bun de plată.
Mai exact, legislația în vigoare impune o serie de reguli pentru magazine, în ceea ce privește dispunerea rafturilor, dar și a măsurilor de protecție care trebuie avute în vedere atunci când se vorbește de produse ambalate în sticlă, spre exemplu.
Distanța dintre rafturi, reglementată de lege
Dacă ai spart din greșeală o sticlă în magazin, trebuie să știi în primul rând că există standarde în ceea ce privește distanța dintre rafturi. Astfel, aceasta variază între 1,4 și 2,5 metri, în funcție de mărimea magazinului.
Spre exemplu, într-un spațiu de 100 metri pătrați rafturile trebuie așezate la o distanță de 1,4 metri. La polul opus, în cazul marilor magazine care au peste 400 metri pătrați, rafturile ar trebui să aibă o distanță de 2,5 metri între ele. Dacă aceste indicații nu sunt respectate, atunci obiectul spart din greșeală nu trebuie plătit de către client.
Raionul cu băuturi trebuie echipat cu bare speciale de protecție
Un alt factor reglementat de lege este montarea barelor de protecție la raionul cu băuturi: „De exemplu, ați atins întâmplător o sticlă, aceasta a căzut și s-a spart. Uitați-vă daca pe raft există bare de protecție, necesare pentru stabilitatea produselor. Lipsa acestora atrage în esență culpa magazinului”, spune avocatul Cuculis.
În cazul în care raionul respectiv nu dispune de această măsură de siguranță a produselor, clientul care a produs pagubele este scutit de orice responsabilitate, adică nu e nevoit să plătească produsele sparte. Dacă acesta nu reușește să ajungă la o înțelegere cu angajații supermarketului, este indicat să solicite cartea de reclamații și să detalieze acolo cum s-a petrecut accidentul. Dacă produsele erau asigurate cu o bară de protecție și dacă incidentul s-a produs exclusiv din cauza clientului, abia atunci poate fi tras la răspundere.
Agenții de pază nu au voie să atingă sau să intimideze clienții
Un alt lucru important de știut este ce facem în cazul apariției unui agent de pază agresiv. Acesta nu are voie să intimideze clientul în cazul în care acesta a spart ceva, nici să devină agresiv sau să atingă clienții sau gențile acestora.
Dacă acele produse erau într-adevăr asigurate și dacă prin culpa noastră exclusivă și neatanția imediată am cauzat un prejudiciu, doar atunci putem fi trași la răspundere, mai spune Cuculis.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook