Simona Ionescu / Redactor Șef
Specialiștii au descoperit că aceste fragmente de sticlă conțin o cantitate surprinzător de mare de metal provenit chiar de la meteorit. Ca urmare a faptului că acele cratere de la locul respectiv au fost formate de un „intrus” cosmic.
Oamenii de știință spun că sticla există și în natură. Cea mai mare parte este obsidianul, sticla produsă în vulcani, care este cunoscută încă din antichitate. Dar o cantitate mai mică de sticlă naturală este produsă de fulgere și de impactul cu asteroizi. De aceea, atunci când este găsită o sticlă în natură, poate fi nevoie de o expertiză criminalistică atentă pentru a stabili cu exactitate ce a creat-o. În urma studiului publicat în Geochimica et Cosmochimica Acta, s-a analizat sticla dintr-un sit din NT numit câmpul de cratere Henbury.
Fragmente de meteoriți au fost recuperate din acest sit, unde există cel puțin 13 cratere de impact formate în urma unui eveniment petrecut în urmă cu aproximativ 5.000 de ani. Câmpul de cratere se mai numește și Tatyeye Kepmwere, iar relatările despre acesta se regăsesc în tradițiile orale aborigene.
Meteoriții recuperați din câmpul Henbury sunt de un tip numit fier IIIAB. Ei sunt rămășițe ale miezului metalic al unei lumi străvechi sfărâmate și au ajuns în cele din urmă pe Pământ. Sunt în esență bucăți de metal, alcătuite în principal din fier, nichel și cobalt.
Când roca spațială a lovit la Henbury, căldura impactului a topit meteoritul împreună cu rocile de la sol. O parte din acest material topit a format picături topite care au fost aruncate din cratere, care s-au răcit pentru a forma bulgări de mărimea unui deget care seamănă foarte mult cu sticla vulcanică.
Pentru a afla mai multe despre această „sticlă de tufișuri”, am fost duse mostre în laborator. S-a arătat că sticla conținea elemente din gresia locală, precum și niveluri ridicate de fier, nichel și cobalt. Mai mult decât s-a găsit în rocile expuse în cratere. Aceste rezultate sugerează că sticla este alcătuită din aproximativ 10% meteorit topit. Prin comparație, rocile topite de la Chicxulub, asteroidul gigantic din Mexic despre care se crede că a ucis dinozaurii, sunt în general mai puțin de 0,1% meteorit.
Sticla Henbury conținea, de asemenea, niveluri ridicate de crom, iridiu și alte elemente din grupul platinei. Toate aceste elemente sunt extrem de rare în majoritatea rocilor de la suprafața Pământului. Abundența lor ridicată în sticla Henbury este un alt semn distinctiv al unei origini cosmice.
Niveluri atât de ridicate de reziduuri de meteorit în sticlă nu au fost raportate din alte cratere australiene. Sticlă similară a fost descrisă în alte două situri, ambele mai tinere și mai mici decât cel mai mare crater Henbury (145 de metri în diametru). Unul este craterul Kamil din Egipt, de 45 de metri, iar celălalt este craterul Wabar din Arabia Saudită, de 110 metri. Pe Pământ au fost documentate aproximativ 200 de structuri de impact de meteoriți, dintre care 32 se află în Australia.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
