Dincolo de farmecul boem al Bucureștiului interbelic, începutul fiecărei toamne impunea o rigoare absolută pe ulițele și bulevardele centrale, unde elevii îmbrăcau primele uniforme croite la comandă, „înfruntând” scrobeala aspră a gulerelor și grija să nu piardă matricola de pe mânecă. Ce uniforme au purtat bunicii și părinții noștri. Postav scrobit, chipie franțuzești și nelipsa matricolă.
Ce uniforme purtau bunicii și părinții noștri? Între anii 1920 și 1938, sistemul educațional își asuma rolul de forjă a României Mari, transformând ținuta într-o carte de vizită a decenței naționale, în care vestoanele sobre, șorțurile de pension și cele mai austere uniforme trasau fără echivoc granița dintre elita urbană și mahalaua săracă.
Ce uniforme au purtat bunicii și părinții noștri. Postav scrobit, chipie franțuzești și nelipsa matricolă
În perioada interbelică, cursurile debutau oficial pe 1 septembrie sau în prima zi lucrătoare a toamnei, în vreme ce la sate începerea școlii depindea strâns de finalul secerișului și de rodul culesului.
Pe străzile pietruite din jurul marilor școli, liniștea era spulberată de tropăitul bocancilor noi și de clinchetul clopoțeilor de la birjele închiriate de familiile înstărite. În acea epocă, fiecare liceu de renume avea propriile reglementări vestimentare și comanda haine cu nuanțe și croieli specifice.
Uniforme kaki pentru elevii de la Gheorghe Lazăr și chipie franțuzești la colegiul Sfântul Sava
Istoria arată că în România primele veșminte de acest tip apăruseră la Turnu Severin în 1897 la inițiativa lui Theodor Costescu, fiind legiferate la nivel național în 1906 de ministrul Spiru Haret.
În anii interbelici, pentru băieții de la Liceul „Gheorghe Lazăr”, de pildă, se croiau uniforme kaki completate de chipiu cu șnur albastru, în timp ce la Colegiul „Andrei Șaguna” din Brașov sau la „Sfântul Sava” din Capitală se purtau chipie de inspirație franceză cu panglici colorate, vestoane închise până la gât și pantaloni drepți.
Matricola, spaima școlarului
Ce uniforme se purtau în perioada interbelică Sursă foto: historiarum.ro
Nici fetele nu scăpau de canoanele stricte ale decenței, fie că învățau la pension sau la școli normale. Pentru eleve, atelierele meșteșugărești realizau fuste plisate până la genunchi și bluze marinărești cu guler lat, asortate cu pelerine și funde sobre la gât, așa cum purtau absolventele Liceului „Iulia Hașdeu”.
Multe școli impuneau elevelor sarafane bleumarin sau șorțulețe pepit, iar ciorapii de mătase erau aspru interziși. Părinții suportau integral costurile, apelând mereu la meșteri particulari care produceau la linie diferite uniforme din postav durabil. Marea spaimă a școlarului rămânea însă numărul matricol.
Nu orice își permitea să cumpere uniforme elevilor
Ce uniforme au purtat bunicii și părinții noștri. Postav scrobit, chipie franțuzești și nelipsa matricolă. Matricola nu reprezenta un simplu „inventar administrativ”, ci era cusută la vedere pe braț sau pe buzunarul hainei, însoțită de sigla liceului.
Odată ce ieșeau pe poarta școlii, elevii nu aveau voie să frecventeze cafenele, bodegi sau cinematografe la ore nepotrivite. Orice trecător sau pedagog putea nota cifra de pe acele uniforme pentru a reclama abaterea direct direcțiunii. Din păcate, costul piperat perceput pentru asemenea uniforme lăsa mii de copii săraci din cartierele mărginașe și din sate în afara băncilor de clasă.
Uniforme cu insigne de cercetași
Scriitorii epocii au descris pe larg emoția primei zile de școală, când elevii probau în oglindă hainele cu nasturi auriți și vipuștile colorate. În lucrarea autobiografică „Cișmigiu et Comp.”, Grigore Băjenaru povestește cu nostalgie despre rivalitățile simbolice dintre liceeni, alimentate tocmai de felul în care erau croite aceste uniforme de studiu.
Chipiul apretat și vestonul scrobit zgâriau pielea în primele săptămâni, dar ofereau purtătorului un aer respectabil pe Corso sau pe marile bulevarde. „În anii 1930, odată cu apariția organizației Straja Țării sub patronajul regelui Carol al II-lea, peisajul școlar a cunoscut o „militarizare” a ținutelor oficiale de paradă.
În timpul marilor defilări naționale de 10 Mai, tinerii lăsau în dulap vechile haine de clasă pentru a îmbrăca alte modele de uniforme cu centuri late și insigne de cercetași sau străjeri. La finalul fiecărei zile, elevii din familiile bune își scuturau praful de pe veșminte, verificând cu grijă ca postavul să nu fie pătat de cerneală violetă. În ciuda rigidității, haina de licean conferea prestigiu și mândrie, diferențiind tânărul educat de restul societății.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
