Simona Ionescu / Redactor Șef
În timp ce soldații germani controlau drumurile, sat după sat, frica și informaţiile curgeau altundeva: către rețeaua condusă de Virginia Hall. Pentru Gestapo, ea era „cea mai periculoasă” dintre toţi agenţii aliaţi.
Gestapo a fost poliția secretă a Germaniei Naziste, creată în 1933 și funcționând până în 1945. Rolul său principal a fost suprimarea opoziției politice și a inamicilor percepuți ai statului nazist, inclusiv evrei, romi și alte grupuri marginalizate. A utilizat metode brutale de teroare, arestări arbitrare și a fost o componentă esențială a Holocaustului, facilitând deportarea și exterminarea victimelor.
Virginia Hall s-a născut în Baltimore, în 1906. Aflată într-o excursie de vânătoare în Turcia în 1933, s-a împuşcat accidental în piciorul stâng. Din cauza gangrenei, medicii au fost nevoiţi să îi amputeze piciorul de sub genunchi.
Astfel, ea s-a trezit cu o proteză de lemn pe care o botezase „Cuthbert”, o etichetă intimă și un companion de război.
După accident, cariera diplomatică la care visa i s-a închis: conform regulilor, un amputat nu putea deveni diplomat.
Aşa s-a conturat un nou drum, mult mai puţin așteptat.
Când Germania nazistă a invadat Franța în 1940, Virginia Hall nu a ales să aştepte. Ea s-a angajat ca şofer de ambulanţă în armata franceză şi apoi s-a refugiat în Marea Britanie.
În 1941, a fost recrutată de Special Operations Executive (SOE) britanică, devenind una dintre primele femei agenţi trimişi pe teren în Franţa ocupată de naziști, acoperirea ei fiind de jurnalist american de la The New York Post.
Virginia s-a stabilit la Lyon, a creat reţeaua ,,Heckler’’, a organizat parașutări de arme, a salvat aviatori aliați și a strâns informații despre mişcările germane.
Datorită protezei şi şchiopătatului, germanii au răspândit postere de căutare cu schiţa ei, iar ordinul dat de Gestapo spunea:
„Femeia care şchiopătează este unul dintre cei mai periculoşi agenţi aliaţi din Franţa. Trebuie găsită şi distrusă.”
Germanii o porecliseră „The Limping Lady”, adică ,,Doamna care şchiopătează”.
În plus, un raport de presă notează că Klaus Barbie (cunoscut ca „Măcelarul din Lyon”) a declarat-o „cea mai periculoasă spioană aliată din Franţa”.
Cuthbert, proteza ei de lemn, devenise aproape un camarad de front. În noiembrie 1942, în timp ce încerca să scape de Gestapo traversând Pirineii, Hall a transmis un mesaj radio către Londra:
„Cuthbert îmi face probleme.”
Răspunsul primit, sec și plin de umor involuntar, a fost:
„Dacă Cuthbert vă creează probleme, eliminați-l.”
Ea a zâmbit amar și a mers mai departe, pas cu pas, prin zăpadă și durere, până a ajuns în Spania.
Odată revenită pe teren, Hall nu se mai mulțumea să observe din umbră. A condus atacuri de sabotaj, a aruncat în aer poduri, a deraiat trenuri și a întrerupt comunicațiile trupelor germane. Sub coordonarea ei, rețelele de rezistenți au ucis peste 150 de soldați naziști și au capturat mai mult de 500.
Când britanicii au considerat că acoperirea ei fusese compromisă și au refuzat să o mai trimită în Franța, Virginia nu a renunțat. A trecut la OSS (predecesoarea CIA) sub numele de cod „Diane”. În 1944, ea s-a întors din nou în teritoriul ocupat, hotărâtă să ducă lupta până la capăt.
Urmarită îndeaproape de Gestapo, Hall a traversat Pirineii iarna, cu proteza, pentru a scăpa de vânătoare.
În 1944, ea s-a întors, sub camuflaj, în Franța ocupată de naziști şi a continuat misiunile. Când victoria Aliaţilor se apropia, activitatea ei contribuise în mod real la slăbirea forţelor germane.
Pentru serviciile sale, Virginia Hall a primit distincţii: Distinguished Service Cross, a doua cea mai înaltă distincţie militară americană fiind singura femeie civilă din SUA care a primit-o în al Doilea Război Mondial.
Ea a devenit membru onorific al Ordinului Imperiului Britanic (MBE), iar după război, a lucrat pentru Central Intelligence Agency (CIA) până în 1966, dar recunoaşterea publică i-a venit mult mai târziu.
Femeia care șchiopăta prin piețele din Lyon era, de fapt, mintea care zdruncina liniile de comandă ale armatei germane.
Când Gestapo-ul a emis ordine de eliminare pentru „femeia care șchiopătează”, nu a fost un gest simbolic, ci dovada că Virginia Hall devenise o amenințare reală pentru mașinăria nazistă.
Amploarea misiunilor ei desfășurate în condiții extreme și cu o identitate mereu schimbătoare, au transformat-o într-una dintre cele mai nonconformiste figuri ale Rezistenței.
După război, Hall a continuat să lucreze pentru CIA, dar a rămas discretă, refuzând gloria publică. A murit în 1982, în tăcere, la vârsta de 76 de ani, într-o fermă din Maryland, aceeași tăcere care i-a protejat misiunile o viață întreagă.
Virginia nu a căutat aplauze, ea a preferat umbra, și, totuşi, lumina poveştii ei razbeşte.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
