Simona Ionescu / Redactor Șef

Cerbul de la Corlățeni, oaspetele blând al mănăstirii. Primește desert și dăruiește iubire

Cerbul de la Corlățeni, oaspetele blând al mănăstirii. Primește desert și dăruiește iubire
Pe o culme împădurită din Pojorâta, la poalele Rarăului, Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob Corlățeni păstrează vie o poveste de credință, suferință și renaștere. Dar și o întâlnire de taină… Aici, între rugăciunile zilnice și liniștea pădurii, un cerb se apropie fără teamă de călugări și primește din mâna lor cel mai gustos desert. Cerbul de la Corlățeni, oaspetele blând al mănăstirii. Primește desert și dăruiește iubire.

Apropierea delicată dintre om și cerbul ce pare domesticit de călugăr vorbește despre încredere, blândețe și o afecțiune care pare să fi crescut firesc, în tihna mănăstirii.

Cerbul de la Corlățeni, oaspetele blând al mănăstirii. Primește desert și dăruiește iubire

Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob” Corlățeni stă pe o culme împădurită din comuna Pojorâta, județul Suceava, la poalele Munților Rarău, deasupra Văii Moldovei. De la drumul național DN17, care leagă Câmpulung Moldovenesc de Vatra Dornei, se ajunge la poartă după un traseu de aproximativ un kilometru, străbătut pe jos prin pădure. Sus, vizitatorul găsește liniștea care definește locul și priveliștea care se deschide peste culmile Rarăului și Giumalăului.

Viziunea lui Constantin Corlățeanu

Cerbul de la Corlățeni, oaspetele blând al mănăstirii. Primește desert și dăruiește iubire
Cerbul pare că are grijă de mănăstire
Sursă foto: facebook

Istoria așezământului începe în Primul Război Mondial. Localnicul Constantin Corlățeanu avea un fiu plecat pe front, Ștefan, de la care nu mai primea nicio veste. Tradiția locului spune că bărbatul a postit 40 de zile și că, în 1917, pe culmea unde se află astăzi mănăstirea, a avut o viziune că fiul său trăiește. Ștefan s-a întors acasă și a ajuns primar al comunei Pojorâta.

În 1927 familia a ridicat o cruce de fier cu postament de ciment, iar schitul construit alături a fost sfințit în 1934 de mitropolitul Nectarie al Bucovinei. Aici au slujit călugări până în 1962, când regimul comunist a desființat așezământul: biserica de lemn a fost strămutată la Voroneț, iar o parte dintre obiectele de cult au ajuns la Mănăstirea Putna. Localnicii au ridicat în 1966 o capelă în jurul crucii rămase, iar în 1970, un nou lăcaș de rugăciune, la care se spune că au contribuit toți credincioșii.

În 1995 a fost ridicată biserica nouă, închinată Sfintei Treimi

Viața monahală a fost reînființată la 15 iunie 1990, prin părintele Visarion Breabăn, care a așezat rânduiala schitului pe tradiția Muntelui Athos. În 1995 a fost ridicată biserica nouă, închinată Sfintei Treimi, iar în 5 iunie 2023 a fost pusă piatra de temelie a unui nou lăcaș cu același hram, pe amplasamentul bisericii vechi demolate. Obștea trăiește după rânduiala athonită, cu slujbă în fiecare zi, iar chiliile și anexele gospodărești sunt așezate pe culme, astfel încât ansamblul să nu tulbure pădurea din jur.

Biserica veche, ocrotită de Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț -Hozevitul, păstrează părticele din moaștele sfântului, ale Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul, ale Sfinților Mucenici Prov, Tarah și Andronic, ale Sfântului Mare Mucenic Procopie și ale mucenicilor uciși în pustiul Hozeva. Și tot în acest loc se află și o icoană a Sfintei Ana, socotită făcătoare de minuni, și centura monahală a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul.

Un cerb a devenit prietenul călugărilor

Cerbul de la Corlățeni, oaspetele blând al mănăstirii. Primește desert și dăruiește iubire. În curtea mănăstirii un cerb cu coarne în catifea a devenit o prezență obișnuită. Animalul nu fuge de oameni, ci se apropie de un călugăr pentru a primi din mâna acestuia o gustare, dar și un desert mic pe care îl ia cu o delicatețe surprinzătoare. Apoi își lasă fruntea în mâna călugărului și rămâne acolo, nemișcat, cât timp este mângâiat pe grumaz.

Nu este dresat, nu este legat, nu este hrănit cu forța: revine pentru că așa a ales. Iar omul lui Dumnezeu îl primește de fiecare dată la fel, cu zâmbetul acela care nu se învață, ci se dobândește după ani de liniște. Apoi om și animal, rămân câteva secunde nemișcați, ca într-o rugăciune scurtă…

Interesant de citit: Mască cu trei ingrediente naturale pentru un ten de revistă. Se folosește la mănăstirea Techirghiol

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.


Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Recomandarile noastre
Stiri parteneri