Cercei de buze, vechi de 11.000 de ani. Sunt cele mai vechi piercinguri din lume

Recuperate din mormintele unei așezări neolitice din Turcia, accesoriile vechi de 11.000 de ani, considerate cele mai vechi piercinguri din lume sunt probabil asociate cu ritualurile de trecere la maturitate. În aceste ritualuri, tinerilor adulți le erau străpunse buzele pentru a simboliza trecerea de la copilărie la maturitate.

Specialiștii spun că este posibil ca unele dintre piercingurile de buze, cele mai timpurii găsite pe corpuri reale, să fi fost concepute pentru a modifica vorbirea purtătorilor. „Știam că existau artefacte asemănătoare cerceilor în neolitic, acestea au fost găsite în multe situri. Dar ne lipseau descoperirile în situri care să confirme utilizarea lor pe corpul uman înainte de Neoliticul târziu”, a explicat autorul studiului, Dr. Emma Baysal.

Piercing-urile au fost realizate din calcar, pietricele de râu sau obsidian

Obiectele au fost găsite în situl din epoca de piatră de la Boncuklu Tarla, care datează din neoliticul pre-pottery. Spre deosebire de alte artefacte preistorice similare, aceste ornamente au fost găsite în jurul urechilor și gurilor scheletelor îngropate în sit, ceea ce indică faptul că au fost folosite cu siguranță ca piercinguri.

În total, autorii studiului au descoperit 106 obiecte care erau în mod clar destinate acestui scop, dintre care 85 erau suficient de complete pentru a fi analizate. Acestea erau realizate în cea mai mare parte din calcar, pietricele de râu sau obsidian și aveau un diametru minim de 7 milimetri, necesitând astfel o perforare mare în pielea purtătorilor.

Șapte tipuri diferite de piercinguri

Au fost identificate șapte tipuri diferite de piercinguri, dintre care unele au fost găsite în canalele urechilor scheletelor sau în jurul acestora și, prin urmare, au fost clasificate ca piercinguri pentru urechi. Altele au fost descoperite în zona gâtului sau a cutiei toracice, aproape de bărbie, ceea ce indică faptul că au fost purtate ca un tip de piercing pentru buze numit labret.

O dovadă suplimentară pentru utilizarea labretelor de buze a venit de la un artefact găsit în cavitatea bucală a unui schelet. Analiza osteologică a dezvăluit apoi un model special de uzură pe incisivii inferiori ai acestui individ, care nu este legat de dietă și care a fost probabil cauzat de contactul repetat cu un piercing cu piatră sub buza inferioară.

Ornamentele au fost găsite doar în morminte de adulți

Autorii studiului remarcă faptul că aceste ornamente au fost găsite doar în morminte de adulți și nu par să fi fost asociate cu copiii. Acest lucru i-a făcut pe specialiștii să suspecteze că piercingul corporal a fost un rit de trecere, efectuat pentru a iniția adolescenții mai mari în viața de adult.

Un astfel de ritual ar fi putut fi menit să producă o alterare vizibilă a personalității unui individ pe măsură ce acesta ajungea la maturitate. De exemplu, autorii explică faptul că „labretele provoacă, de asemenea, o schimbare semnificativă a modului în care purtătorul vorbește, mănâncă și respiră, astfel încât această mărire fizică produce o schimbare multisenzorială percepută atât de purtător, cât și de privitor”.

Baysal spune că locuitorii neolitici din Boncuklu Tarla au avut în mod clar „practici foarte complexe de ornamentare care implicau mărgele, brățări și pandantive, inclusiv o lume simbolică foarte dezvoltată, care era exprimată în întregime prin intermediul corpului uman”. Descoperirile echipei sale arată „că tradițiile care fac parte din viața noastră de astăzi erau deja dezvoltate în perioada de tranziție importantă în care oamenii au început să se stabilească în sate permanente în vestul Asiei, acum mai bine de 10.000 de ani”.