Cine a fost maestrul Ionică, frizerul Regelui Mihai. „Adio păr alb, adio bătrânețe”

Bunicii noștri își amintesc cu drag de vremurile de odinioară, când doamnele purtau haine deosebite, asortate cu coafuri modei din acele vremuri.

Nici domnii nu erau mai prejos, și oricine dorea să arate ca scos din cutie apela la ajutorul lui Ionică Oprișanu, frizerul al cărui talent a depășit tiparele, dovadă că a devenit, în mod oficial, coaforul Curții Regale.

Bărbatul a fost patronul unui cunoscut coafor din perioadă interbelică, al cărui slogan era „Adio păr alb, adio bătrânețe”. Cine trecea pragul coaforului său? De la doamne, domnișoare, domni și Don Juani și nimeni nu a plecat vreodată fără să fie mulțumit de prestația lui Ionică.

„Salonul lui Ionică, celebrul coafor al Curţii Regale, atrage de multă vreme, ca un magnet ascuns în coasta grădinii Ateneului Român, tot ceea ce are Capitala mai select: doamne, domnişoare, domni şi Don Juani. (…)

„Laboratorul fermecat care ascunde atâtea taine și săvârșește atâtea minuni”

O ciudată împestriţare de oameni de cea mai pură şi mai parfumată esenţă, în căutarea unei ore şi a unui loc în acest laborator fermecat care ascunde atâtea taine şi săvârşeşte atâtea minuni! Cine ar putea crede că Ionică şi salonul pe care-l conduce cu atâta măiestrie joacă în viaţa elegantelor noastre un rol hotărâtor?

Cine ar putea bănui că în jurul unui foarfece ca oricare altul, a câtorva scule şi a câtorva aparate, cucoanele noastre îşi împletesc toate visările în nebiruita dorinţă de a li se reda cât mai complet ceea ce au pierdut sau ceea ce a uitat natura să le dăruiască?

„Aburii de apă și mirodenii exotice”

Şi totuşi, acolo, în atmosfera parfumată a salonului de coafură, se săvârşeşte taina cea mare» a părului ciufulit după o noapte de bal, a unghiilor care şi-au pierdut eleganţa sau a sprâncenelor stufoase care «strică» linia ochilor; acolo, în vapori de parfum, în aburi de apă.

De mirodenii exotice, de şoapte, de bucurii înăbuşite, de regrete şi de speranţe, în atmosfera încărcată de esenţele tuturor parfumeurilor de pe glob, elegantele noastre suportă supliciul aparatelor şi al tuturor invenţiilor pe care arta modernă, în lupta cu vitregia naturii, le-a născocit spre folosul femeii”, se scria în presă de odinioară.

Clientelă devotată

Tot vechii jurnaliști au notat și faptul că întotdeauna când ajungeau la coaforul lui, clienții întrebau dacă au norocul să fie tunși de Ionică. „Este la Palat, tunde pe M. S. Regele Mihai”, era răspunsul pe care îl putea primi uneori.

Desigur, Ionică avea multe ajutoare, foarte talentate, ce știau exact cum să facă fericit un client. Oricine își putea alege după bunul plac “lucrătorul, lucrătoarea şi manichiureza, pentru că fiecare ţine ca personalul să-i cunoască gusturile, obiceiurile şi, câteodată, metehnele.

De aceea cea mai grea problemă pentru o cucoană care ţine la această preferinţă este să-şi capete rândul în aşa fel ca să fie servită de personalul care-o cunoaşte”. În salonul lui Ionică era tot timpul bucurie și voie bună, iar angajații niciodată nu-și furau clienții, nici dacă ar fi fost vorba de un bacșiș uriaș.