Furată, „mutilate”, salvată din incendiu și trimisă în exil la Moscova, „Cloșca cu puii de aur” rămâne una dintre cele mai dramatice povești din patrimoniul României, o istorie în care documentele certe se amestecă, pe alocuri, cu legendele epocii. Blestem, jaf și mister. Cum a dispărut Cloșca cu puii de aur.
„Cloșca cu puii de aur”, descoperită în 1837 la Pietroasele și urmărită de scandaluri, anchete și restaurări, nu este doar un tezaur arheologic excepțional, ci și subiectul unuia dintre cele mai spectaculoase furturi din istoria Bucureștiului.
Blestem, jaf și mister. Cum a dispărut Cloșca cu puii de aur
În istoria patrimoniului românesc, puține obiecte au avut o biografie atât de agitată ca „Cloșca cu puii de aur”. Numele popular desemnează Tezaurul de la Pietroasa, una dintre cele mai importante descoperiri arheologice făcute pe teritoriul României.
Potrivit Muzeului Național de Istorie a României, tezaurul a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi țărani, Ion Lemnaru și Stan Avram, care luau piatră de pe dealul Istrița, în zona Pietroasele, județul Buzău. Formula acceptată de specialiști arată că ansamblul avea inițial 22 de piese, însă autoritățile au reușit să recupereze numai 12, în greutate totală de aproape 19 kilograme, cele care se păstrează și astăzi.
Ancheta declanșată de autorități în 1838 a dus la recuperarea doar a unei părți din bunuri
De la început, povestea a fost una „violentă”. Comoara a ajuns, după descoperire, în mâinile antreprenorului Anastase Verusi, menționat în sursele vremii ca negustor străin implicat în cumpărarea tezaurului de la descoperitori. În dorința de a transporta mai ușor piesele, el le-a deformat, iar tava mare a fost tăiată cu toporul.
Ancheta declanșată de autorități în 1838 a dus la recuperarea doar a unei părți din bunuri. Restul pieselor s-au pierdut, cel mai probabil topite sau dispersate. Tot atunci începe și drama din jurul descoperirii: cei doi țărani care au găsit tezaurul au fost anchetați dur, iar numele lor a rămas legat nu de glorie, ci de unul dintre cele mai tulburi episoade administrative ale secolului al XIX-lea.
Cloșca cu puii de aur, un simbol cultural
De la bun început, „Cloșca cu puii de aur” a fost victima lăcomiei, dar și a fascinației publice. Importanța ei a fost observată rapid de oamenii de cultură ai epocii, iar Alexandru Odobescu avea să-i dedice ani de cercetare și celebra monografie „Le Trésor de Pétrossa”. Înainte de furtul care avea să o transforme într-o legendă urbană, comoara a fost deja un simbol cultural.
A intrat în circuitul muzeal în 1842, a fost expusă la Paris în 1867 și a trezit admirația specialiștilor europeni. Potrivit MNIR și Consiliului Județean Buzău, denumirea populară vine de la aspectul fibulelor în formă de pasăre: o piesă mare, asociată cu „Cloșca”, și celelalte, considerate „puii”.
Hoțul s-a ascuns într-o sală de deasupra muzeului și a perforat planșeul
Povestea tulburătoare a tezaurului Cloșca cu puii de aur Sursă foto: cjbuzau.ro
Faima tezaurului „Cloșca cu puii de aur” a crescut odată cu această expunere publică, dar tocmai notorietatea a transformat tezaurul într-o țintă. În noiembrie 1875, când era păstrat la Muzeul de Antichități din Palatul Universității din București, tezaurul a fost furat de Pantazescu, un personaj descris de presa vremii drept tânăr îndrăzneț, cu abilități de acrobat.
Relatările rămase din epocă, reluate ulterior de Constantin Bacalbașa și analizate în studii istorice recente, descriu un jaf spectaculos: hoțul s-a ascuns într-o sală de deasupra muzeului, a perforat planșeul, a coborât cu o frânghie și a scos piesele din vitrină, folosind chiar o umbrelă pentru a amortiza căderea molozului.
Tezaurul a fost recuperat, dar nu integral și cu pagube
Furtul din 1875 a intrat rapid în legendă, iar „Cloșca cu puii de aur” a devenit subiect de senzație în presa Capitalei. Autoritățile au recuperat tezaurul în scurt timp, însă nu integral și nu fără noi pagube. O parte dintre obiecte fuseseră deja deteriorate, iar colanul cu inscripție runică, una dintre piesele-cheie ale ansamblului, a avut serios de suferit.
Unele surse istorice arată că o piesă a fost topită de un bijutier-ceasornicar. Pantazescu a fost condamnat la șase ani de închisoare. De aici înainte, cazul lui a alunecat într-o zonă în care documentul și speculația se întâlnesc: tentativa de evadare, moartea sa prin împușcare și zvonurile despre o posibilă înscenare au circulat intens în presa epocii.
Cloșca cu puii de aur a fost restaurată la ordinul regelui Carol I
Nici după recuperare, „Cloșca cu puii de aur” nu și-a găsit liniștea. În 1884, un incendiu izbucnit în Palatul Universității a pus din nou în pericol tezaurul. Pompierii au salvat piesele aruncându-le pe fereastră, gest care a prevenit distrugerea totală, dar a dus la noi deteriorări. Regele Carol I a decis apoi trimiterea obiectelor la Berlin, unde au fost restaurate de orfevrierul Paul Telge.
Forma în care sunt cunoscute astăzi piesele este, în mare măsură, rezultatul acestei restaurări de secol XIX. Tot de atunci datează și copiile galvanoplastice realizate pentru conservare și studiu. Faptul că tezaurul a supraviețuit unor asemenea episoade explică de ce el este perceput nu doar ca obiect arheologic, ci și ca martor material al unei istorii dramatice.
În 1972, Cloșca cu puii de aur și-a găsit liniștea
Blestem, jaf și mister. Cum a dispărut Cloșca cu puii de aur. În 1917, „Cloșca cu puii de aur” a intrat într-un alt capitol tensionat: a fost trimisă la Moscova împreună cu Tezaurul României, în contextul Primului Război Mondial. Restituirea s-a făcut parțial, în 1956, când Uniunea Sovietică a înapoiat României tezaurul artistic, inclusiv piesele de la Pietroasa care supraviețuiseră.
Din 1972, acestea pot fi admirate în expoziția permanentă a Muzeului Național de Istorie a României din București. Acolo, dincolo de strălucirea aurului și a pietrelor prețioase, vizitatorul vede și urmele mutilărilor, ale refacerilor și ale drumului istoric parcurs de obiecte.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
