Dan Diaconescu, despre cel mai mare defect al său. Jurnalistul spune și de ce a fost numit regele fularelor

De la regele fularelor, așa cum a fost numit în tinerețe, Dan Diaconescu a ajuns un mic mogul, cum îi plăcea să spună. Vedeta a recunoscut și care e cel mai mare defect al său.

„Defectul meu e că iert, dar nu uit niciodată”

Dan Diaconescu nu uită când cineva i-a făcut un rău în viață. Și recunoaște că oricât de mult ar încerca să se abțină, e răzbunător.

„Noi, oltenii, suntem răzbunători. Și în Biblie suntem învățați că nu e bine să fim răzbunători, iar eu încerc să-mi înfrâng asta. Am făcut o listă neagră, tot adaug pe ea oameni care mi-au făcut mult rău în viață. Din păcate, sunt doar români, pentru că noi, românii, avem o problemă cu a ne face rău unul altuia. (…) Defectul meu e că iert, dar nu uit niciodată”, a precizat jurnalistul.

De la regele fularelor la a optat minune din Caracal

S-a născut într-o familie săracă, nu a avut blugi și nici bicicletă și a locuit într-o casă tip vagon, la Caracal. Dar peste timp, Dan Diaconescu a ajuns de la tânărul care vindea fulare în regie, la mogulul din Caracal, sau a opta minune din Caracal, așa cum l-a numit presa.

„Mi se spunea regele fularelor în Regie, iar Marius Tucă era campion la vânzarea tricourilor și a helăncilor”, a mai spus Dan Diaconescu. În perioada tinereții lor, jurnalistul își amintește cum mergeau cu nașul de la București la Caracal, unde întorcea trenul, apoi se întorceau.

Așa apucau să doarmă. „Când nașul era rău, erau și seri când dormeam în sala de așteptare, la clasa I. Dar veneau doamne pentru curățenie la două noaptea și atunci ne mutam la clasa a II-a. (…) Strângeam bani și mai dormeam la câte un hotel de lux sau vara mergeam la Costinești”, i-a povestit jurnalistul lui Denise Rifai.

„Am lansat la Caracal teoria conspirației, într-o pauză”

Dan Diaconescu, devenit cetățean de onoare al orașului Caracal în 1999, crede că nu i s-ar potrivi o statuie în orașul natal, ci una la București, pentru ce a făcut în televiziune.

„Nu m-am gândit niciodată că voi fi cetățean de onoare, eram un copil sărac, un copil cu o gașcă de prieteni și la Caracal am lansat teoria conspirației, într-o pauză a unei ore de matematică. Am ieșit într-un parc, un coleg a zis să mergem la oră, iar mie nu știu de ce mi-a trecut prin cap, dar am spus că a făcut un accident.

„A fost o lecție de viață, poate că acolo a început otevizarea României”

Apoi ne-am dat seama că se dădea o teză și dacă nu mergeam, nu mai aveam după cine să copiem dacă mergem separat. (….) Eram un grup de 20-30 de copii de copii și cel din stânga mea a spus că profesoara nu mai vine pentru că a murit adineauri într-un accident de circulație.

Eu am zis că nu e adevărat, că eu am lansat o teorie mai devreme, iar el a spus că a și depus-o pe catafalc. A fost o lecție de viață, poate că acolo a început otevizarea României”, a mai spus jurnalistul.