Colegii Ștefaniei Szabo sunt convinși că știu motivul morții. Afecțiunea face victime pe bandă rulantă

Nu mai trece niciun an fără ca vreun medic sau cadru medical să nu moară de epuizare, burnout-ul medical devenind o adevărată epidemie în România. Deși voci importante din sistem au atras mereu atenția, măsurile au întârziat să apară.

Dr. Tatiana Grecu, medic ATI la Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, o voce cunoscută pentru curajul cu care a denunțat, de-a lungul timpului, abuzurile și nedreptățile din sistemul sanitar, este una dintre persoanele care atrag atenția asupra problemelor grave din sistem.

„Să mori la 37 de ani de epuizare! Linii de gardă fără medici, cei rămași suplinesc lipsa colegilor, burnout la peste 50% dintre medici! Populație nemulțumită, popor bolnav, fără programe de profilaxie! Și, în timp ce alții se lăfăie în prime, salarii și privilegii, medicii rămași în gărzi sunt plătiți la nivelul anului 2017, iar rezidenții deloc! Cred că, făcând până acum 7-8 gărzi, ne vom mai gândi dacă merită să plătim cu viața…”, a menționat aceasta.

Cazul Ștefaniei Szabo nu este unul singular. În ultimii ani, tot mai multe cadre medicale tinere au cedat după ce au ajuns în stadiul epuizării cronice.

„Trebuie să avem grijă și de cei care au grijă de sănătatea noastră!”

Prof. dr. Cătălina Poiană, președinta Colegiului Medicilor din România, s-a declarat „profund cutremurată” de cazul tinerei sale colege de la Spitalul Județean de Urgență Buzău, moartă de epuizare. Cele două se cunoșteau.

„Am cunoscut-o la vizita de la Spitalul Județean de Urgență Buzău… I-am văzut ochii plini de speranță, i-am ascultat vocea și i-am simțit dorința de a se implica în activitatea medicală a spitalului. Era un om frumos și un medic dedicat. A plecat mult prea devreme, la doar 37 de ani, dintr-un loc unde dăruia viață și speranță. De gardă, la datorie, cu sufletul până la ultimul suflu… în spital, pentru pacienți și pentru profesia medicală. Și medicii mor. Și medicii obosesc. Și medicii suferă…”, a menționat dr. Poiană.

În calitatea sa de președinte al Colegiului Medicilor din România, aceasta a atras atenția asupra realității dure din spitalele publice.

„Trebuie să vorbim și mai apăsat, dar și să fim auziți. Da, trebuie să vorbim despre ce trebuie schimbat în sistemul medical, despre greșelile care se întâmplă și cum se pot preveni, despre respect reciproc, despre aspectele negative și pozitive, dar trebuie să vorbim și despre susținerea de care medicii au nevoie pentru a nu se prăbuși. (…) În memoria Ștefaniei, dar și a tuturor colegilor care au murit la datorie pentru pacienți, cu responsabilitate și solidaritate, vă spun: trebuie să avem grijă și de cei care au grijă de sănătatea noastră!”, și-a încheiat doctorița mesajul emoționant.

Burnout-ul medical a devenit o epidemie în România

Burnout-ul medical a devenit o adevărată epidemie în România și, ceea ce este mai grav, avertismentele venite din interior au fost, adesea, ignorate. În ultimii șase ani, șase medici sau cadre medicale au decedat din cauza epuizării. Acestea sunt doar cazurile care au ajuns în atenția presei și a publicului. Majoritatea deceselor au fost asociate cu ore prelungite de lucru, gărzi multiple și lipsa odihnei. Două cazuri din Buzău – cel al Ștefaniei Szabo și un altul, mai vechi, de acum doi ani – au atras în mod special atenția publică asupra crizei de personal și a suprasolicitării din spitale.

În jurul anului 2019, medicul Cristian-Eugen Popescu Blanc a murit subit, la doar 48 de ani. Potrivit relatărilor din Evenimentul Zilei, acesta suferea de epuizare severă, cauzată de lipsa somnului și de munca neîntreruptă. Colegii săi au spus că „nu dormea aproape deloc pentru că își dorea să salveze toți pacienții”. Moartea sa a fost pusă pe seama unui infarct provocat de suprasolicitare.

Anul următor, Felicia Mărgineanu, medic anestezist din Constanța, a decedat după o perioadă lungă de suprasolicitare. Ea lucra în trei spitale simultan. Și în cazul ei, colegii au declarat că era „epuizată fizic și psihic” și că „muncea prea mult”, neavând timp de refacere. Moartea sa a fost considerată un exemplu tragic al condițiilor extreme din sistemul medical românesc.

Pe 4 aprilie 2021, Vlad Marinescu, medic rezident ATI la Spitalul Clinic de Urgență Județean din Timișoara, a fost găsit mort în locuința sa. Avea doar 27 de ani. Colegii au mărturisit că tânărul lucra multe ore în secția de Terapie Intensivă și era extrem de obosit. Presa locală a relatat că moartea sa ar fi fost cauzată de epuizarea și stresul acumulat în timpul pandemiei.

Un medic rezident a murit la 28 de ani. „Era sfârșit fizic și psihic de munca la spital”

În decembrie 2023 a murit, la doar 44 de ani, Clara Anton, asistentă pe secția ATI la Spitalul Județean de Urgență Buzău, după o noapte de gardă. A făcut infarct, prăbușindu-se în casă, după ce s-a întors de la spital. Apropiații ei au declarat că femeia era „epuizată fizic” și suferea de stres accentuat. La momentul respectiv, moartea sa a reaprins discuțiile despre lipsa de personal și volumul uriaș de muncă din secțiile ATI.

Anul acesta, în luna mai, presa a relatat moartea medicului rezident Emanuel Mirel Luca, în vârstă de 28 de ani, care activa într-un spital din Iași. Familia a afirmat că tânărul era „sfârșit fizic și psihic de munca la spital”, lucrând constant peste program și acumulând o oboseală cronică. Cauza decesului a fost pusă pe seama epuizării severe.

Ultimul caz tragic este cel de ieri, al medicului Ștefania Szabo, director medical la Spitalul Județean de Urgență Buzău. În vârstă de 37 de ani, ea a fost găsită decedată în camera de gardă. Relatările indică faptul că muncea constant peste program, dormea puțin și era supusă unui stres major. Epuizarea și stresul ar fi determinat-o să-și administreze sedative puternice. Colegii și presa locală au descris cazul drept „o nouă victimă a epuizării din sistemul medical românesc”.

Morțile cadrelor medicale respectă același tipar

Toate aceste cazuri prezintă un tipar comun: volum extrem de muncă (uneori în mai multe spitale simultan), lipsă de personal, ture prelungite și gărzi consecutive, stres emoțional ridicat – în special în secțiile ATI – și, nu în ultimul rând, absența unui sistem de sprijin psihologic pentru cadrele medicale.

Deși în niciunul dintre cazuri diagnosticul de deces nu a fost înregistrat oficial drept „epuizare profesională”, presa, colegii și familiile au indicat în mod constant suprasolicitarea ca factor determinant. Aceste tragedii subliniază criza de resurse umane și presiunea enormă din sistemul sanitar, în care unii profesioniști ajung să își sacrifice sănătatea și viața pentru a-și ajuta pacienții.

Ministerul Sănătății a recunoscut mereu lipsa de personal și supra solicitarea cadrelor medicale, dar nu s-a făcut nimic pentru rezolvarea problemelor. Primarii din țară, la fel, reclamă că nu au medici în orașele mici și în comune, dar nu oferă nico locuință pentru un doctor care să se mute în localitate, așa cum se întâmplă in Franța și Spania.

Foto: Pixabay

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!