Peste 160 de documente despre OZN desecretizate de SUA. Transcriptele Apollo 12 și 17 dezvăluie fenomene misterioase pe Lună
Documentele despre OZN reunesc fotografii, înregistrări video, rapoarte și transcrieri care se întind pe decenii, iar cele mai discutate fragmente sunt legate de misiunile Apollo, când astronauți NASA au descris lumini și „particule” observate în apropierea Lunii.
Desecretizarea a avut loc în baza unui ordin prezidențial emis de Donald Trump în februarie, care cere mai multă transparență în privința „vieții extraterestre și alienigene, fenomenelor aeriene neidentificate (UAP) și obiectelor zburătoare neidentificate (OZN)”. Pentagonul a anunțat într-un mesaj publicat pe X că toate materialele sunt acum disponibile publicului fără restricții speciale.
Publicarea primei tranșe, e vorba de 162 de documente, a fost prezentată drept un pas de transparență, în linia inițiativelor recente prin care administrația de la Washington promite acces mai facil la informațiile despre UAP și despre cazurile rămase fără explicație clară.
În acest context, termenul OZN a devenit din nou magnet pentru public, de la cititori pasionați de știință până la cei atrași de ipoteze extraterestre. Documentele cuprind înregistrări video realizate în spațiul aerian al Irakului, Greciei, Japoniei, Emiratelor Arabe Unite și SUA și există și fișiere care conțin mărturii ale martorilor și rapoarte FBI despre observații semnalate încă din anii 1950.
Dincolo de titlurile spectaculoase, un element important este modul în care sunt descrise aceste arhive: cazuri „nerezolvate”, adică situații în care guvernul nu poate face o determinare definitivă pe baza datelor disponibile. Asta nu echivalează automat cu „dovezi” despre tehnologie non-umană, chiar dacă pentru mulți acesta este subtextul asociat cu OZN.
De altfel, pe site-ul biroului american responsabil cu investigarea UAP, AARO, este subliniată abordarea „riguroasă” și „bazată pe date”, iar una dintre întrebările-cheie la care instituția răspunde public este dacă există dovezi privind tehnologie extraterestră, temă recurentă în orice discuție despre OZN.
În paralel, Arhivele Naționale ale SUA (NARA) precizează că există o colecție dedicată UAP creată în baza legislației americane recente și că documente vor continua să fie adăugate pe măsură ce sunt transferate de agenții federale.

Unul dintre pasajele care au atras atenția publicului vine din materiale asociate misiunii Apollo 12, care a avut loc în noiembrie 1969. Conform relatărilor, astronauții au discutat cu centrul de control despre observații de lumini și particule în jurul vehiculului spațial.
Pilotul modulului lunar, Alan Bean, a descris „particule” și flash-uri care păreau să se deplaseze în jurul navei, un episod repus acum în circulație odată cu declasificarea.
Totuși, aceeași documentare include și o cheie de interpretare esențială pentru cititor: NASA a evaluat, în contexte similare, că astfel de „fulgere de lumină” pot avea legătură cu efecte asupra vederii, inclusiv din cauza expunerii la raze cosmice. Altfel spus, faptul că există relatări nu înseamnă automat că avem o confirmare pentru o ipoteză de tip OZN.
În centrul noului val de interes se află și misiunea Apollo 17 (decembrie 1972), ultima expediție cu echipaj uman pe Lună. În transcrierile menționate, astronauții descriu fragmente luminoase, cu aspect „zimțat, unghiular”, comparate cu artificiile văzute pe cer.
Un astfel de limbaj, deși poate părea „misterios”, este și o descriere tipică pentru particule reflectorizante aflate în câmpul vizual, mai ales într-un mediu în care orice mic fragment poate străluci intens.
Chiar și așa, faptul că discuțiile Apollo sunt puse lângă alte rapoarte din spații aeriene diferite și epoci diferite alimentează impresia de continuitate: ca și cum ar exista un fir roșu care leagă Războiul Rece de explorarea Lunii și de rapoartele moderne despre OZN.
Un alt element intens distribuit este o fotografie în care apar trei puncte luminoase, într-o configurație triangulară, deasupra suprafeței Lunii. Notițele asociate, așa cum sunt rezumate în presa română, arată că „nu există un consens” privind natura anomaliei.
Această formulare, deși prudentă, este exact combustibilul preferat al dezbaterilor despre OZN: suficient de deschisă încât să permită interpretări radical diferite. Pentru cei care caută însă „revelația finală” despre OZN, aceste tranșe sunt, cel mai probabil, începutul unei noi etape de analiză publică, nu punctul ei terminus.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook