Beatrice Busuioc are Master la Universitatea UC Santa Barbara, California, cu specializarea Applied Behavior Analysis. Are Master în Psihologie, la Universitatea București. A studiat Public Speaking, Leadership &Coaching la Maxwell Leadership România, cel mai apreciat program internațional de leadership și dezvoltare personală.
„Programul de formare John Maxwell Team România m-a ajutat să devin un bun leader, public speaker și trainer pentru echipa cu care lucrez. De asemenea, am învățat tehnici prin care să îi îndrum pe copii să se expună în fața unui public, fără a se simți sub «lupa autorității»”, spune Beatrice Busuioc, Supernanny de la Prima TV.
Rețete și vedete: Au copiii romani nevoie de o super-nanny acum, in 2023, mai mult ca niciodată?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Cu siguranță, da! Aș spune mai curând: au părinții și copiii nevoie de o Super Nanny.
Super Nanny va aduce nou în România, în sezonul acesta, intervenția pe caz: tehnici de lucru, modalități prin care părinții pot să le pună limite sănătoase copiilor, mult entuziasm și voie bună. Spun asta, deoarece copiii sunt precum o plastilină: ușor de modelat dacă știi cum să o faci – cu căldură, cu dragoste și fermitate. Dacă nu știi cum să o faci, ei se modelează după adult, asta înseamnă că preiau ceea ce văd și trăiesc. Fiecare dintre noi, în călătoria noastră cu viața, întâmpinăm dificultăți. Mie îmi place să le numesc „provocări”, pe care nu le putem gestiona singuri. Suntem ființe sociale, avem nevoie de oameni în jurul nostru împreună cu care să ne facem parcursul mai plăcut, iar Super Nanny vine ca o gură de aer proaspăt pentru părinții care poate nu știu ce soluții să găsească în relația cu copilul lor, nu mai văd luminița de la capătul tunelului sau se simt deznădăjduiți.
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac părinții în educația copiilor lor?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Din păcate, în România și nu numai încă nu s-a inventat o școală a părinților, pe parcursul căreia părinții să trecă de niște examene care să ateste dacă vor fi părinți buni sau nu. Părinții din ziua de astăzi sunt între ciocan și nicovală: se împart între pattern-urile disfuncționale pe care le-au preluat din educația părinților lor, acea educație AUTORITARĂ, în care copilul nu avea dreptul la replică, generația lui „eu te-am făcut, eu te omor” și dorința de a nu repeta greșelile părinților lor sau dorința de a nu trece copilul lor prin aceleași dureri prin care au trecut ei, adică ajung să devină părinți-prieteni, care nu impun limite și nu înțeleg ideea ”Copilul tău nu ești TU!”. Sunt părinții care se raportează la copiii lor prin prisma propriilor nevoi emoționale nesatisfăcute, din păcate. Cele mai dureroase lucruri pe care le trăiesc copiii din ziua de astăzi sunt lipsa timpului de calitate petrecut cu părintele (conectarea cu părintele) și oferirea gadget-urilor care să suplinească părintele în cele mai multe situații, gadget-uri care acaparează cu totul atenția copilului și care provoacă o dependență urâtă.
Ce faci când un copil îl ia pe „NU” în brațe?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: O intrebare foarte bună. Este un subiect amplu, prezența lui „nu” în vocabularul copilului. Cred că o întrebare mai interesantă pentru părinți ar fi aceea care sună cam așa: ”Cum ajung să previn ca al meu copil să nu îl ia pe „nu” în brațe?”
În cazul în care copilul ajunge să îl ia pe „nu” în brațe înseamnă ca acolo s-a construit în timp un zid puternic de rezistență din partea copilului în ceea ce privește interacțiunea cu părintele.
A-l lua pe „nu” în brațe înseamna a PRELUA ceea ce ai fost învățat de la parinte: „nu face aia, nu pune mâna pe aia, nu te duce acolo, etc.”
Cu cât părinții folosesc mai des și mai intens „nu-ul” în interacțiunea cu copilul, cu atât mai mult, copilul îl va lua în brațe pe „nu” ca fiind parte din interacțiunea lui cu adultul.
Și aici aș vrea să ofer un mic exemplu: în schimbul replicii de tipul ”Nu ai voie să mănânci ciocolată, pentru că trebuie să mănânci ciorbă”, aș folosi „Ciocolata va avea un gust fantastic după puțină ciorbă. Hai să încercăm împreună”.
Cheia în interacțiunea cu copilul este reprezentată de cuvantul „echipă”. Este important ca părintele să facă echipă cu copilul, dar să păstreze limitele sănătoase.
Cum îi explici unui copil diferențele sociale dintre copiii care au mai mult și cei care au mai puțin, în special atunci când el face parte din categoria care nu are posibilități (de a cumpăra un smartphone, haine de firmă și altele)?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Consider că NU explicațiile de tipul ”haina nu face pe om” îl ajută pe copil să înțeleagă unele aspecte legate de potențialul financiar, ci creșterea motivației atunci când acesta își dorește ceva cu ardoare.
De obicei, eu îi indrum pe părinți să le pună copiilor întrebări deschise când vine vorba despre subiecte de genul acesta, care sunt mai delicate. Și aici aș vrea să ofer un exemplu de întrebare deschisă care inițiază interacțiunea dintre părinte și copil: ”Ce înseamnă pentru tine o haină de firma? / În ce fel crezi că îi ajută pe copii în general hainele de firma? / etc.”
După ce părintele se asigură că are câteva informații legate de motivația copilului de a avea un smartphone sau haine de firmă, este important să îi crească motivația: „Hai să vedem ce am putea face împreună ca tu să îți poți cumpăra o haină de firmă.” Atunci, părintele îl pune pe copil să gândească, să caute soluții și să înțeleagă că orice alegere necesită efort și muncă din partea noastră. Una dintre greșelile cele mai frecvente pe care părintii le fac, este aceea că aleg să le ofere copiilor prea multe, fără un scop, făcându-l pe copil să înțeleagă că i se cuvine și că el nu trebuie să depună niciun efort.
Depunem efort noi, adulții, să avem ce mânca? Da! Muncim, câștigăm bani și uite așa avem acces la nevoile de bază. Motivația noastră se activează când apare nevoia. Asta este important să le transmitem copiilor: noi suntem singurii care ne putem crea fericirea, nu trebuie să așteptăm să apară cineva în viața noastră să o facă pentru noi. Drept urmare: Tu ce ești dispus să faci pentru fericirea ta?
Ce lasă cele mai mari traume în sufletele copiilor?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Abuzurile fizice sau sexuale, participarea la evenimente traumatizante (de exemplu, un accident auto), bolile grave și perioadele de spitalizare extinse, violența domestică (asupra copiilor sau altor membri ai familiei), bullying-ul sunt principalele urme care se acoperă greu, cu mult efort și multă terapie. Îmi place, de fiecare dată, să afirm asta în workshop-urile mele: ”Copiii sunt precum cimentul ud: orice urmă, cuvânt, îi poate marca.”
Cum faci să-ți convingi copilul să facă lucrurile pe care nu vrea să le facă, deși i se explică faptul că aceste activități sunt în beneficiul său (să învețe, să se spele, să mănânce, să aibă o atitudine potrivită în societate etc)?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Motivația este cheia succesului în ceea ce privește determinarea copilului de a face activități mai puțin plăcute. Copiii au atât de multă nevoie de validare, susținere, recompensă socială din partea adulților, încât, dacă părinții le folosesc, câștigă detașat. Prima întrebare pe care mi-aș adresa-o eu în calitate de părinte, când m-aș lovi de un eventual refuz, ar fi: ”Ce îl motivează pe copilul meu?” De aici aș pleca către activitatea non-preferata: să mănânce, de exemplu. OK. Înainte de a începe să targetez masa, mă asigur că primele dăți îi voi oferi din mâncărurile lui favorite. De ce facem asta? Pentru că vreau să intru pe un teren în care el acceptă și este deschis către mine, adultul. Dacă începem cu ceva ce copilul mănâncă deja, va avea deschiderea către celelalte lucruri. Pe copilul meu îl motivează joaca fizică? Perfect, atunci creez niște joculețe sociale care să îi stârnească interesul la masă. Îl implic la pregătirea mesei: eu pun farfuriile, el pune tacâmurile. Apoi, mâncăm împreună. În timp ce mâncăm, facem un joculeț: „Hmm, mi se pare că această gălușcă din supă seamănă cu o rățușcă. Este rândul tău. Caută și tu ceva care ți se pare că seamănă cu altceva”. Este extrem de important și crucial ca părintele să mănânce împreună cu copilul. Hrana are dublu rol: hrana fizică și hrana emoțională. Participarea părintelui la masă, mâncând împreună cu copilul, îi satisface copilului ambele nevoi.
După ce fac asta câteva zile, încep să introduc o mâncare neutră: care nici nu-i place, dar nici nu-i displace copilului, continuând să mă joc și să îl implic în procesul de dezvoltare al mesei.
În ultimă instanță, după mai multe zile, încep treptat să introduc o mâncare nouă sau non-preferată.
Se spune că părinții repetă greșelile părinților lor. În ce măsură se confirmă această zicală? Unde au greșit părinții din generația trecută?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Psihologia afirmă faptul că noi, oamenii, ne putem identifica sau contraidentifica cu părinții noștri. Asta înseamnă faptul că putem să repetăm sau, din contră, să nu repetăm greșelile părinților noștri, depinde de situație și de cât de mari sunt durerea și impactul din interiorul fiecărui om în parte. Părinții din generația trecută au procedat exact așa cum au fost și ei invățați sau nu. Au preluat fix ceea ce au văzut și au simțit pe pielea lor. Nu sunt vinovați. Și ei sunt poate victime ale abuzurilor, violenței domestice, bullying-ului, etc. De aceea, oameni minunați, vă îndrum cu căldură să căutați soluții în INTERIOR, nu în EXTERIOR. Suntem oameni care am venit pe acest pământ, în această călătorie să învățăm și să ne depășim limitele. Fiecare drum are obstacole, haideți să vedem cum dezvoltăm abilități de gestionare a situațiilor mai puțin plăcute. A găsi un „țap ispășitor” nu este o soluție, este o refulare care creează mai multe angoase și ziduri mai groase între noi, oamenii, din păcate.
De unde a apărut nevoia tot mai des întâlnită a mamelor și a taților de a-și închide copilul într-un glob de sticlă, de a-l proteja excesiv?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Această nevoie are în spate o frică puternică de pierdere sau abandon, din păcate. Aici e necesar să săpăm mai adânc, pentru a vedea de unde pleacă aceasta nevoie de control sau de „a nu scăpa de sub control lucrurile”.
Cum se elimină un tantrum? Ce faci atunci când copilul se aruncă pe jos în magazin pentru că părintele nu vreau sau nu are posibilitatea de a-i lua o jucărie, de exemplu?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Abia aștept să urmăriți emisiunea Super Nanny; acolo unde veți vedea un caz – o fetiță de numai 4 ani îi făcea mamei tantrumuri în magazin, de fiecare dată. Deși mama nu își permitea să îi achiziționeze fetiței anumite lucruri, ajungea într-un final să îi ia pe datorie jucării, ca să scape de rușinea de a se uita oamenii la ea. Nu am să uit sclipirea și fericirea din ochii mamei atunci când, după zilele de intervenție, fetița s-a comportat exemplar la magazin.
Care este soluția? Ei bine, dragi părinți, ajungem din nou la limite. Ce vreau să spun cu asta? Înainte de a merge la magazin cu copilul, facem un plan împreună de acasă: „Hai să stabilim împreună ce avem de cumpărat de la magazin. Ce se va întâmpla dacă ție îți va fi greu să te oprești în a-mi cere o jucărie? Raspuns: Vom fi nevoiți să plecăm acasă. Vom face asta de fiecare dată când nu reușești să respecți limita.”
Nu vreau să afirm că va fi ușor, din contră: s-ar putea ca prima dată copilul să testeze limitele, să manipuleze părintele, etc. În schimb, dacă părintele își va menține poziția și va ieși cu copilul din magazin, cu siguranță lucrurile se vor schimba. Ce îi determină pe copii să pluseze în situații de genul acesta? ATENȚIA din partea celorlalți și comportamentele ambivalente ale părinților. Ieșind cu copilul din magazin, eliminăm o parte din problemă.
De aceea, pentru a vedea cum reușesc eu să pun în practică aceste lucruri, vă invit să urmăriți emisiunea Super Nanny și paginile mele de Facebook, Instagram și TikTok: Psiholog Busuioc Beatrice.
Cu siguranță veți avea multe lucrurile de învățat!
Ce trebuie să învețe copilul de la mama și ce trebuie să învețe copilul de la tata?
Psiholog Beatrice Busioc, Supernanny PRIMA TV: Alfred Tomatis spune foarte frumos :”Mama este solul care primește și hrănește copilul, dar tatăl este soarele care îl face pe copil să înflorească.”
Și mama, și tatăl sunt extrem de importanți pentru dezvoltarea copilului lor. Rolul mamei este unul evident, legătura cu ea reprezintă relația primară, cea care se formează prin cordonul ombilical și cea la care copilul se va raporta permanent.
„Mama reprezintă afecțiunea, mâna întinsă atunci când simți că te prăbușești, aripa care îți lipsește ca să înveți să îți iei zborul.”, Busuioc Beatrice
Ce reprezintă însă tatăl pentru copil? Un tată prezent în viața copilului său reprezintă un model de bărbat la care acesta se poate raporta -modul în care își va construi o relație de cuplu. Pentru băieți, modelul tatălui reprezintă modul cum percepe și se comportă cu femeile, cât de implicat este în rutinele de zi cu zi, cât îi este de la îndemână să exprime emoțiile față de parteneră și nu numai.
De asemenea, pentru o fată relația cu tatăl va contura imaginea despre masculinitatea pe care aceasta și-o definește, cât de valoroasă și apreciată se va simți sau nu ca femeie.
Tatăl reprezintă stâlpul pe care copilul se va putea baza și modelul de protecție. Joaca fizică cu tatăl îi demonstrează copilului faptul că tatăl îl va putea prinde înainte ca acesta să „cadă”.
Atât mama, cât și tatăl sunt cruciali în dezvoltarea copilului, oferindu-i acestuia iubire, susținere, înțelegere, sprijinindu-l în a-și defini sistemul de valori morale, fiindu-i alături necondiționat, încurajându-l și transmițându-i faptul că în această viață există 2 persoane care vor fi cei mai mari susținători ai lui.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook