În 1889, la umbra proaspăt ridicatului Turn Eiffel, un român a reușit imposibilul: a îngenuncheat elita muzicală a Europei și a câștigat marele premiu al Expoziției Universale de la Paris. Povestea lui Iosif Ivanovici, compozitorul uitat al unui vals nemuritor. Apreciat de fiul celebrului Johann Strauss.
Compozitorul Iosif Ivanovici, un simplu maior din armata română a uimit lumea prin partitura sa devenită atât de faimoasă încât însuși fiul lui Johann Strauss, Eduard Strauss, a trebuit să recunoască că nu tatăl său este autorul acelei capodopere, ci un compozitor născut în Timișoara.
Iosif Ivanovici, compozitorul uitat al unui vals nemuritor: Valurile Dunării. De la Timișoara și Galați, a ajuns la Viena și Hollywood
În istoria muzicii româneşti, Iosif Ivanovici rămâne un caz aparte. Un compozitor care nu a fost format în saloanele academice ale Europei, a dat lumii o melodie care se cântă și în zilele noastre cu aceeași plăcere: „Valurile Dunării”. Valsul, compus în 1880, a depăşit repede graniţele României şi a devenit atât de popular încât a fost atribuit, uneori, greşit lui Johann Strauss.
Cine a fost Iosif Ivanovici
Iosif Ivanovici a văzut lumina zilei pe 28 ianuarie 1845, în cartierul Fabric din Timişoara, aflată atunci în Imperiul Habsburgic. Potrivitt unei fișe citate de Biblioteca „V.A. Urechia” Galaţi, realizată pe baza Arhivelor Naţionale, părinții compozitorului au fost Axinte şi Persida Ivanovici. Băiatul nu a avut parte de dragostea părintească, rămas orfan de mic, însă muzica i-a oferit, potrivit biografiilor locale, o cale de a trece peste suferințele vieții.
Nu se cunoaște cu exactitate cum a ajuns în armată, dar se știe că a fost copil de trupă în Regimentul 6 Linie din Galaţi. Iosif Ivanovici a învăţat flautul şi clarinetul cu Alois Riedl, apoi şi-a completat pregătirea la Iaşi, sub îndrumarea lui Emil Lehr. De la acesta ar fi deprins armonia, orchestraţia şi dirijatul. Pentru compozitorul care a uimit întreaga lume, fanfara militară a fost, în acelaşi timp, şcoală, loc de muncă şi scenă publică.
Inspector general al muzicilor armatei
Iosif Ivanovici a fost instrumentist, sergent-major şi „şef de muzică”, a condus formaţii la Galaţi şi Iaşi, iar în 1895 a devenit inspector general al muzicilor armatei. Doi ani mai târziu, în 1897 a fost trimis la Viena pentru a studia organizarea fanfarelor militare, o misiune care spune multe despre statutul său professional, fiind văzut și ca un reformator al muzicii militare. „Acolo unde nu există ordine și disciplină, nu poate exista nici interpretare bună”, obișnuia să spună compozitorul.
Se estimează că Iosif Ivanovici ar fi scris peste 300 de piese
Galaţiul a fost oraşul decisiv al maturităţii sale artistice. Portul dunărean, cu publicul său cosmopolit, cu promenada, balurile şi ceremoniile militare, i-au oferit acestuia un public direct şi divers.
A scris valsuri, polci, cadriluri, galopuri şi marşuri, în total peste 300 de piese. Mai puţin cunoscut publicului este că titlurile lucrărilor sale au păstrat urmele lumii pe care o frecventa: „Lacul Sărat”, „Despărţire de Focşani”, „Hora micilor dorobanţi”, „Parade militaire” sau „Marşul Regimentului Siret nr. 11”.
Muza lui Iosif Ivanovici, o tânără evreică din Lugoj
Iosif Ivanovici a compus celebrul vals „Valurile Dunării” în anul 1880, în perioada în care era „șef de muzică” al Regimentului 6 Linie din Galați, inspirat de atmosfera cosmopolită a portului dunărean. Se crede că melodia a fost dedicată Emmei Gebauer, soția editorului său din București. Alte zvonuri susțin că muza reală a lui Iosif Ivanovici ar fi fost Sara Fried, o tânără evreică din Lugoj. Piesa a fost atât de frumoasă încât a devenit rapid un fenomen mondial.
Valsul Valurile Dunării se spune că a fost imnul oficial al Expoziției Universale de la Paris din 1889
Potrivit surselor, la Expoziţia Universală de la Paris din 1889, compozitorul a câştigat concursul pentru un marş de defilare, „Alexandru”, care s-a aflat între 116 lucrări candidate. Valsul „Valurile Dunării” circula deja în aranjamente europene, inclusiv într-o versiune realizată de Emile Waldteufel. Asocierea repetată dintre piesă şi expoziţie a dus în timp la zvonul că valsul însuşi ar fi fost „imnul oficial” al evenimentului.
Iosif Ivanovici s-a stins din viață la 57 de ani
Povestea lui Iosif Ivanovici, compozitorul uitat al unui vals nemuritor. De la copil de trupă la artistul apreciat de fiul lui Johann Strauss. Iosif Ivanovici s-a stins din viață în septembrie 1902, în locuința sa din București, la vârsta de 57 de ani. A fost răpus de o boală pulmonară cronică, agravată de tuberculoza care îl măcina de mult timp.
Moartea sa a fost grăbită și de suferința profundă provocată de pierderea propriului fiu, cu doar câteva luni înainte. Ulterior, cea mai celebră melodie a sa, „Valurile Dunării” a devenit coloană sonoră la Hollywood, interpretată de Marlene Dietrich, apoi adaptată de Frank Sinatra sub numele „The Anniversary Song”.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
