Exclusiv. Incredibila legătură a IPS Boris, Mitropolitul de Muntenegru cu România. „Spuneau că mă celebrează și pe mine”

Omul cu o credință cât o țară. Astfel ar putea fi descris în doar câteva cuvinte Mitropolitul de Muntenegru și Arhiepiscopul de Cetinie, IPS Boris, care a făcut prima vizită oficială în România. Și pentru că Dumnezeu nu face nimic la întâmplare, Sfinția s-a născut pe 1 decembrie, ziua românilor.

1000 de muntenegreni vor avea biserica lor de suflet

A fost un vis mai vechi, iar acum Maica Domnului, în nemărginita sa bunătatea i l-a împlinit. Iar din acest moment, cei 1000 de muntenegreni, cu sufletele tari și limpezi, care-și duc zilele în România vor fi mai aproape de țara lor și de Dumnezeu. Loc de rugăciune le va fi biserica sfinților, Sfânta Maria din Pipera Voluntari, unde se împlinesc și minuni.

Alături de ceilalți pelerini, aceștia vor îngenunchea la biserica Maicii Domnului și vor uda lespezile cu lacrimi. Trup și suflet. Vor pune mâna pe cruce și vor trăi uniți, alături de Dumnezeu. Oricine va trece pragul sfântului lăcaș, va primi binecuvântarea părintelui Emilian Prodan, ales vicar al Mitropoliei Muntenegru. Îmbrăcat în reverenda sa cea neagră sau în straiele preoțești, cu Biblia și crucea în mână, acesta le va fi alături indiferent de timp sau anotimp, călăuzindu-i către mântuire.

Să-l cunoști pe IPS Boris e un moment unic și de la prima vedere simți că acest om are cheia care deschide ușa lui Dumnezeu. Are ceva aparte acest slujitor al lui Hristos, a cărui prezență îți dă o liniște pe care cu greu o găsești, indiferent cât de mult o cauți în lumea asta plină de vacarm.

Învățătura Mitropolitului de Muntenegru ajută pe fiecare credincios să înțeleagă până unde a urcat pe scara rugăciunii și-l ajută să înțeleagă că Domnul așteaptă răbdător, de la fiecare, doar un dram de rugăciune și de recunoștință. IPS Boris, a acceptat, cu bucurie, să ne acorde un interviu și a declarat, în exclusivitate, motivul pentru care a deschis în România primul vicariat al Mitropoliei Muntenegru.

„Am mulți prieteni români”

IPS voastră, când a încolțit primul gând de a face un vicariat al Mitropoliei Muntenegru în România? De ce ați ales această țară?

IPS Boris: Sunt mulți ani de când cunosc această țară unde am mulți prieteni români, iar cultura ortodoxă atât specială la poporul român m-a impresionat. Iar printre bunii mei amici se numără și părintele profesor Emilian Prodan, alături de care am discutat despre dragostea în Dumnezeu și ce ar fi bine să facem pentru credincioșii din Muntenegru aflați în România.

Mai este însă un lucru care vă leagă de România, pe care foarte puțini îl cunosc…

IPS Boris: Eu sunt născut pe 1 decembrie, de Ziua națională a României. Încă de când aveam doar un an, sărbătoream această mare zi și, în glumă, toți spuneau că România mă celebrează și pe mine.

„Biserica ortodoxă este una singură din punct de vedere spiritual chiar dacă unii vor să o împartă”

Doar din prisma prieteniei care vă leagă de pr. Emilian Prodan l-ați ales să vă fie aproape în demersul dumneavoastră?

IPS Boris: Sunt două motive pentru care am dorit să fie aproape de muntenegreni. Pentru sufletul pe care îl are, dar mai ales pentru faptul că este un om al lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului. E iubit de multă lume și cunoaște foarte bine dorințele și nevoile credincioșilor. Și sunt convins că prin domnia sa va fi ajutat poporul muntenegrin.

De aceea am hotărât că ar fi potrivit să fie vicarul eparhiot al Mitropoliei Ortodoxe din Muntenegru. Avem parohii și vicariate în SUA, Italia, Suedia, Belgia și alte țări. Biserica ortodoxă este una singură din punct de vedere spiritual chiar dacă unii vor să o împartă. Dumnezeu a vrut ca toate națiunile să fie conduse de păstori pentru toți credincioșii. Dorim să avem aproape de noi câți mai mulți vecini ortodocși credincioși și preoți care să aibă o inimă bună.

„Vrem să-i ajutăm pe muntenegrini din punct de vedere filantropic, cultural și mai ales spiritual”

Câți credincioși din Muntenegru se află acum în România?

IPS Boris: Nu știm exact, dar potrivit datelor Institutului de Statistică sunt în jur de 1000 de persoane în întreaga țară și familiile acestora care au nevoie de un păstor. Prin acest vicariat ne dorim să legăm o prietenie strânsă între cele două popoare. Vrem să-i ajutăm pe muntenegrini din punct de vedere filantropic, cultural și mai ales spiritual.

În Muntenegru avem mulți români și pentru noi e o mare bucurie ca un preot din România să vină să săvârșească Sfânta Liturghie în limba română pentru aceștia. Îi primim cu inima deschisă și sperăm ca și în România să se întâmple același lucru.

„Românii sunt foarte originali, deschiși și comunicativi pe partea de spiritualitate”

Ce ar trebui să învețe credincioșii muntenegreni de la români?

IPS Boris: În timpul vizitei mele în România, am ajuns în Ardeal, Transilvania, dar și în partea de sud a țării. Și am constatat că românii sunt foarte originali, deschiși și comunicativi pe partea de spiritualitate. În Transilvania, unde au fost autro-ungarii există o influență, în sudul țării, altă influență.

Sunt încântat să văd că bisericile catolice, luterane, evanghelice, sunt vecine și trăiesc în pace, nu în conflict. Ceea ce înseamnă că știința și cultura se împletesc în România. Muntenegrenii sunt foarte iubitori de țară, cu o tradiție de mii de ani, având un port național deosebit de frumos. Noi avem o mare foarte frumoasă și acolo vin multe persoane importante, Sophia Loren, Sylvester Stallone, Madonna, Rolling Stones, pentru a-și face vacanța.

„Păcatul cel mai mare este ce vorbești, nu ce mănânci”

Sfinția voastră, în vremurile pe care le trăim astăzi, mai putem ajunge la căință și pocăință?

IPS Boris: Suntem în perioada Postului Paștelui și noi credem că nu e atât de importantă mâncarea, cât ceea ce gândești și ceea ce scoți pe gură. Într-un cuvânt, păcatul cel mai mare este ce vorbești, nu ce mănânci.

Un cuvânt duhovnicesc pentru credincioșii români…

IPS Boris: Îmi doresc ca românii să fie uniți, nu unul împotriva altuia și să nu existe invidie. Și astfel vor deveni și mai puternici. Să îndrăznim să-i cerem lui Dumnezeu ce avem nevoie, dar niciodată să nu uităm să-i mulțumim pentru binefacerile primite.