Leonard Doroftei, despre cel mai mare regret al vieții. Ce face sportivul dimineață, la mormântul mamei sale

Invitat în podcast-ul lui Bursucu, Leonard Doroftei a punctat despre cel mai mare regret al vieții și a povestit lucruri neștiute despre mama sa.

Nerespectat de români așa cum merita, cu cinci ani în urmă Doroftei și-a luat familia și a plecat în Canada. Începuturile au fost grele, apoi totul s-a luminat dintr-o dată și marele sportiv și-a liniștit sufletul. Are însă un regret. „Privind în spate, regret că n-am gestionez să-mi gestionez ultimii ani ai carierei mele de boxer profesionist.

„În trei reprize eram umflat tot la față, dar n-am dat un pas înapoi”

Eu am fost unul dintre oamenii care am boxat pentru public, pentru că așa am învățat de mic. Când eram copil și boxam la sala mea, la Ploiești, n-a existat nici un meci făcut de mine să nu fie sala în picioare și să strige: Doru, Doru. Dacă trăiai momentele alea, ți  se ridică pielea pe tine.

A venit lotul național la Ploiești și nea Titi, cred că a greșit atunci, m-a aruncat pe mine să mă bat cu lotul național. Aveam două meciuri. În trei reprize eram umflat tot la față, dar n-am dat un pas înapoi. M-am bătut cu componentul lotului național. E, atunci putea să mă piardă, dacă aș fi fost un looser.

Dar pentru că am iubit sportul, eu am mers mai departe. Și m-am antrenat mai tare, și am fost mai rău. Știam că dacă va lovi adversarul nu e bine, că trebuie să fiu eu primul. Și am fost primul întotdeauna”, i-a recunoscut Doroftei lui Bursucu.

„Mama a stat mult internată în spitale, eram singur”

Spune că în copilărie n-a fost un copil ca toți ceilalți, pentru că alerga de dimineața până seara și îi plăcea să glumească și să râdă cu lumea. Chiar dacă erau rare momentele în care atunci când ajungea acasă, avea ce să pună pe masă. „Mama a stat mult internată prin spitale, eram singur.

Eram copil și făceam naveta la București să o văd. Mă plimbam cu trenul, alergam de naș de la stânga la dreapta. Din gară în gară”, a povestit Doroftei. Chiar dacă a fost extrem de greu, consideră că „perioada aia a fost o experiență frumoasă”.

„Mama este cea mai mare pierdere a vieții”

Când mama s-a dus într-o altă lume, totul s-a prăbușit pentru Leonard Doroftei, care consideră că a avut parte de „cea mai mare pierdere a vieții”. „Nu mi-am permis să plâng la înmormântare pentru că a trebuit să fiu atent la tot ce mișcă”, susține sportivul. Dar după două săptămâni de la tragedie, invitat la Cristi Brancu în emisiune, i s-au arătat câteva fotografii cu mama, moment în care nu s-a mai putut abține și lacrimile au început să curgă.

„Au apărut niște poze și oamenii au spus că plâng pentru barul pe care l-am pierdut (…) Era mama mea, să o vezi cum se stinge… doar pe ea am avut-o ca părinte. Când nu mai ai cui să-i spui mamă și tată, e greu. (…) Eu nu cred că dacă plângi e o rușine. Pentru unii poate fi un mod de a se ușura”, a spus Doroftei.

„Am fost la ea la mormânt, mi-am băut cafeaua, i-am spus că m-am întors”

Acesta mărturisește că primul lucru pe care l-a făcut când a ajuns în România „am fost la ea la mormânt, mi-am băut cafeaua, i-am spus că m-am întors”. „Îmi beau cafeaua cu mama dimineața când sunt în Ploiești, așa cum făceam de obicei. Merg la cimitir, iau două cafele și stau acolo și vorbesc cu mama.

De asta le spun tuturor: nu mai țipați la părinții voștri, nu mai vorbiți urât cu ei, că nu ști cât îi mai ai. Degeaba te duci la mormânt și plângi. Mai țipam și eu câteodată la mama și îmi spunea: Nu mai țipa mamă și tu la mine. Și mă întrebam cum pot să fiu atât de dobitoc…”, a mărturisit, Leonard Doroftei, cu ochii în lacrimi.