Simona Ionescu / Redactor Șef
Aprindem lumânări în biserici. Le folosim și la zile festive și, de ce nu, la o întâlnire romantică și chiar la baie.
Lumânările sunt acum banale, costă puțin și se găsesc foarte ușor. Dar, istoria acestora este veche.
Încă din jurul anilor 3000 i.Hr., în Egiptul Antic, se preparau lumânări din ceară de albine. În China Antică lumânările erau fabricate din ceară arsă din semințe și insecte, indienii antici foloseau scorțișoară. Nativii din America și eschimoșii foloseau un anume fel de grăsime de pește.
Primele lumânări cunoscute erau create de către chinezi, în timpul Dinastiei Qin (221-206 i.Hr.). În Europa și în Orientul Mijlociu, lumânările nu au apărut până după anii 400. Pentru iluminat se folosea uleiul de măsline.
Înainte de a fi inventată electricitatea, acestea erau folosite să lumineze străzile și locuințele. Având o ardere relativ constanță, lumânarea a fost folosită la început pentru a ține timpul. Lumânările create special pentru aceste scopuri aveau măsurători marcate de-a lungul cerii, de obicei în ore.
Parafina a fost distilată pentru prima dată în anul 1830. Industria producătoare de lumânări a înflorit. Până în secolul XX, lumânările predominau în partea de nord a Europei, iar în sudul Europei în în zona mediterana predominau lămpile cu ulei. Luminau străzile și casele. Sursa: historyoflighting.net
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
