Există povești care spun că tradiția a început în Germania în secolul al XVIII-lea. Sărbătorirea zilelor de naștere ale copiilor erau văzute ca o modalitate de a proteja sufletele copiilor. Alții susțin că suflarea lumânărilor provine dintr-un cult care are legătură cu zeița Artemis, din Grecia antică
Modul de a sărbători o zi de naștere
Modul de a sărbători o zi de naștere a variat în funcție de culturi și timpuri. Cu toate acestea, toate au un format similar. Mai exact, punerea a una sau mai multe lumânări pe un tort sau o gustare dulce. Numărul de lumânări reprezintă numărul de ani sărbătoriți de persoana care este onorată. Care trebuie să le sufle pentru a-și îndeplini o dorință.
Folosirea prăjiturilor de ziua de naștere era obișnuită în Roma Antică. În secolul al XVII-lea, au apărut prăjituri cu mai multe straturi și glazură pentru oamenii din clasele superioare. După revoluția industrială, producția sa s-a extins la toate clasele sociale. Și la mijlocul secolului al XIX-lea, a devenit parte a serbărilor de zile de naștere din mai multe țări europene.
În trecut, prăjiturile dulci erau coapte pentru aniversarea anumitor tipuri de oameni
În Egiptul antic, petrecerile de ziua de naștere erau exclusive pentru regalitate. Acest obicei a fost transferat grecilor, care au sărbătorit zilele de naștere ale zeilor lor. Cea mai populară sărbătoare a fost cea a zeiței Artemis. În fiecare a șasea zi a lunii, se cocea un tort decorat cu lumânări aprinse pentru a o venera. Mai târziu, ritualul a devenit, de asemenea, parte a sărbătorilor de naștere ale eroilor, nobililor și aristocraților greci.
Ritualul arderii lumânărilor poate fi asociat cu anumite obiceiuri antice, care foloseau focul pentru a îndepărta spiritele rele. Se credea că aceste spirite au vizitat oamenii în zilele lor de naștere. Așa că trebuiau să-i distreze cu bucurie și să facă zgomot pentru a-i proteja de toate spiritele rele.
