Mădălin Ionescu, amintiri despre copilărie și părinți. „Mama a crescut la casa de copii, iar pe tata înainte să-l cunoască, l-a visat”

România îl știe ca unul dintre cei mai buni prezentatori și puțini sunt cei care au reușit să afle lucruri despre Mădălin Ionescu. Invitat în emisiunea „În oglindă”, vedeta și-a pus sufletul pe tavă și a povestit lucruri despre părinți și copilărie.

„Mama a fost unul dintre cele mai bune cadre didactice din Râmnicu Vâlcea”

„Tata lucrând în construcții nu ajungea pe acasă uneori și două săptămâni. În general, sâmbăta era program scurt și atunci începea week-end-ul nostru. Când venea, trebuia să aibă grijă și de copii și de soție, să se întâlnească și cu prietenii. Și uneori nu-i reușea totul. Mama, fără falsă modestie, era învățătoare și unul dintre cele mai bune cadre didactice din acel oraș.

„Viața a dus-o către tata, pe care spune că l-a visat. Un tip cu ochi albaștri, pregătit, instruit”

A crescut la casa de copii, a avut o viață incredibilă. A luat la drept pe vremea lui Ceaușescu, când nu era deloc ușor, dar din cauza sărăciei n-a putut să termine facultatea și atunci a rămas învățătoare. Viața a dus-o către tata pe care spunea că l-a visat.

Un tip cu ochi albaștri, pregătit, instruit, foarte bun specialist, fost locotenent tanchist, specializat pe hidro construcții, sub inginer și a ajuns unul dintre cei mai grei oameni pe trustul de construcții hidroenergetice pe țară. A construit de la Bicaz până în inima Ardealului foarte multe hidrocentrale pe care țara le mai folosește și acum”, și-a început povestea Mădălin Ionescu.

„În anii ‘90, copacii din căminele studențești din Grozăvești, erau plini de prezervative și de chiloți”

Părinții i-au dat tot ce a avut nevoie, dar s-a pregătit singur pentru viață. Iar în perioada studenției, un moment greu, l-a făcut să se schimbe radical și să înțeleagă care e, de fapt, rostul lui pe acest pământ. „Mama a fost femeia unui singur bărbat și ce experiență avea să ne învețe despre una, despre alta?

Și atunci, când te trezești dintr-o dată student la București, începi să faci tâmpenii, să faci niște alegeri în privința cărora nu te-ai putut sfătui cu nimeni. În anii ‘90, copacii din căminele studențești din Grozăvești, erau plini de prezervative și de chiloți. Am fost amator de party-uri și după o noapte de chef am avut o cădere.

„Șapte luni am dormit maxim o oră pe noapte”

Consumasem atunci vin negru și am ajuns la spitalul studențesc. Și din acel moment am intrat într-un fel de căutare care a durat vreo 7 luni, în care dormeau maxim o oră pe noapte. Și la un moment s-a terminat cu întrebarea: Ori mor, ori trăiesc. Și am trăit. Am ajuns să înțeleg lucruri la care în mod normal nu aveam acces, am făcut tot ce am putut să înțeleg cum am ajuns eu în starea aia la spital. Și acolo nimeni nu mi-a explicat nimic, mi-au dat doar medicamente să mă liniștesc, două-trei zile, apoi mi-au dat drumul acasă”, a povestit Mădălin.

„Să ai timp să intre în depresie, e un lux”

A muncit mult pentru a-și vedea visele împlinite dar, indiferent cât de greu i-ar fi fost, n-a intrat niciodată în depresie. Pentru el, depresia este doar un lux. „N-am avut niciodată timpul necesar pentru a intra într-o depresie. I-am explicat Cristinei la un moment dat că depresia e un lux. Să ai timp să intri în depresie, e un lux.

Știu că aveam niște pete roșii pe mână de la lipsa de somn. Și pot să le spun și specialiștilor care susțin că un om după opt zile dacă nu doarme moare, că e o prostie. A fost o etapă în care m-am concentrat pe supraviețuire și pe cunoaștere. Am citit enorm, mi-am luat examenele, am ajuns să înving această poveste și am ieșit mult mai puternic. Procesul de vindecare a survenit când m-am împăcat cu această situație”, și-a spus povestea Mădălin Ionescu.