Marius Țeicu scria șlagăre pe un colț de ziar. „Mă apuca un referen și trăgeam mașina pe dreapta”. Cine e ginerele lui

Marius Țeicu a compus ultimele șlagăre în 2015 când a aflat că fiica sa este grav bolnavă. După moartea Patriciei se ocupă de cei doi nepoți și are o singură dorință: sănătate pentru el și familie.
Marius Țeicu a fost o „fabrică de șlagăre”. Le-a compus melodii celor mai mari cântăreți ai României, iar ultimele piese le-a scris în 2015 pentru Mirabela Dauer. Pentru că fiica i s-a îmbolnăvit grav de leucemie, a lăsat totul și a sperat într-o minune.
Din nefericire, Patricia a plecat la Ceruri, iar Marius Țeicu și soția sa, Rodica, au rămas să se ocupe de cei mai frumoși nepoți din lume. Copiii locuiesc cu tatăl lor la doar un kilometru de casa bunicilor, iar aceștia le oferă tot ce au mai bun pe lume.
„Norocul meu e că sunt nepoții noștri extraordinari, Casandra și Andrei. Casandra avea 7 ani și Andrei avea 10 ani când a plecat Patricia. (…) Tatăl lor este un actor foarte bun, un actor excepțional la Focșani. Și pentru că este foarte bun, este băgat în toate piesele care se joacă.
Pleacă și câte două săptămâni, iar cei doi nepoți rămân singuri. Rodica merge și le face de mâncare. Mai mergem cu ei pe unde este nevoie, la medic… Și asta ne ocupă tot timpul. Locuiesc aproape de noi, la un kilometru, dar merg cu mașina, dacă tot pot să o mai conduc.
Și cam asta e ceea ce fac acum. Mă rog pentru ei în fiecare zi, pentru nepoți. Eu nu-mi doresc altceva decât să fiu sănătos. Și eu, și familia mea”, a mărturisit celebrul compozitor cu ceva timp în urmă într-un interviu.
Nepoții sunt născuți în luna martie, la fel ca și bunica lor, iar atunci Marius Țeicu aleargă „toată ziua după cadouri”.
„Amândoi sunt născuți în luna martie. Cred că au vrut să fie născuți în aceeași lună cu bunica lor, că și Rodica este tot în martie. În martie, eu toată ziua alerg după cadouri. Ca să nu mai spun că de 1 Martie e ziua Mărțișorului, iar de 8 Martie e născută nepoata mea, Casandra. Așa că ei ne luminează viața, ca să zic așa, după…”, a mai spus artistul.
Din cele 500 de șlagăre cărora le-a dat viață, lui Marius Țeicu îi e greu să spună care îi este cel mai drag. Dar și-a amintit câtă inspirație a avut înainte de decesul fiicei sale, când compunea piese pe un colț de ziar.
„Câteodată mă gândesc: „Când oare le-am scris?. A trebuit să le compun, să le scriu armonia, după aceea să le orchestrez și să mă duc la studio cu ele să le imprim ca pianist sau dirijor, dacă scrisesem cu orchestră mai mare cu suflători… (…) Dacă stai să te gândești, de când am terminat Conservatorul, din 68 și până acum, sunt niște ani.
Nu mai fac socoteala câți ani sunt, că e greu. (…) La mine, cu compoziția era o chestie spontană. (…) Exact când nu trebuia să compun, exact atunci îmi venea în cap o piesă. Când trebuia să plecăm de acasă, Rodica spunea: „Marius, haide că trebuie să plecăm!. Și eu spuneam: „Stai puțin să merg la pian!.
Și, când nu eram acasă, mă imprimam pe casetă. Ascultam și abia după aceea scriam. Când mergeam cu mașina, mă apuca un refren și trăgeam mașina pe dreapta. Nu era circulația de acum. Acum, dacă tragi pe dreapta, vin peste tine camioane, tiruri…
Pe atunci, pe un ziar, în partea de jos aveai unde să scrii. Era loc. Și acolo făceam repede portativ și apoi plecam cu mașina mai departe. Niciodată nu m-am forțat. Dar acum, dacă nu mai e în mine această stare…”, a menționat compozitorul într-un interviu mai vechi pentru viva.ro.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook