Maurice Munteanu, despre copilăria trăită între bunica discretă și mătușa nonconformistă. De ce nu s-a făcut psihiatru

Momentul pe care Maurice Munteanu nu-l poate uita niciodată din copilărie s-a petrecut în Cișmigiu, alături de mătușa roșcată, cu țigara aprinsă și bunica cu părul alb, care nu s-a machiat niciodată.

Maurice Munteanu, despre copilăria trăită între bunica discretă și mătușa nonconformistă. De ce nu s-a făcut psihiatru

Pentru Maurice Munteanu, copilăria nu a semnat dificultăți, ci doar iubire și ocrotire. A fost un copil răsfățat, care a trecut însă și prin diverse forme de bullying, care, din fericire însă, nu i-au marcat existența”. Mama i-a cultivat respectul pentru lectură fără constrângeri. Îi oferea cărți de Crăciun și de ziua de naștere, folosind acest lucru pentru a-l apropia de citit. Pentru Maurice Munteanu, această discreție a contat, iar cărțile au devenit un refugiu.

Maurice Munteanu: „Mama mi-a cultivat respectul pentru lectură”

„Am fost un copil răsfățat, cu o copilărie fericită, am experimentat niște forme de bullying, dar lucrurile astea nu au lăsat urme, pentru că nu au fost definitorii pentru mine. Copilăria mea a fost una foarte ok, părinții au făcut tot ce au putut să mă protejeze, sunt născut în 1978, nu m-am confruntat nici cu perioada sinistră, neagră, din comunism. Printr-un tip de delicatețe, bunica Alexandra a reușit să mascheze și să transforme realitatea ei în altceva.

Se mergea mult la cinema, la teatru, citeam foarte multe, pe mine nu m-a obligat nimeni, colegii mei aveau program. Pentru că aveau încredere în mine și le demonstram asta. Nu au venit să-mi pună o carte în mână, să înlemnesc acolo, eu mă refugiam în cărți fără ca cineva să-mi impună asta.

Sigur mama mi-a cultivat respectul pentru lectură, dar a știut cum să pună problema. Îmi cumpăra cărți cadou de Crăciun, zi de naștere, avea un fel discret, fără să-mi impună și asta a ajutat”, s-a destăinuit Maurice Munteanu.

Amintiri despre Mătușa Nanet care „nu plăcea copiii”

Bunica Alexandra a ocupat un loc foarte important în felul în educația pe care a primit-o Maurice. O femeie extrem de bună, îmbrăcată mereu „regulamentar”, care l-a sprijinit, l-a ajutat și l-a învățat cele mai bune lucruri. O altă persoană care și-a pus amprenta a fost mătușa Nanet, opusul total al bunicii, slabă, cu părul roșcat, care-și făcea mereu impusă prezența. Alături de cele două femei din viața sa, Maurice a trăit un episod pe care nu l-a uitat niciodată.

„Mătușa Nanet fusese foarte frumoasă, era foarte frumoasă. Eu suspectam că există acolo un tip de ego care nu ar lăsa să spunem trecerea anilor să… dar nu a fost cazul. Nu îi era frică de vârstă, nemulțumirile ei fuseseră de altă natură. Nu plăcea mult copiii, dar pe mine m-a adorat, am fost singurul copil în fața căruia s-a deschis și căruia i-a deschis ușile casei și sufletului.

Eram odată în Cișmigiu, cu bunica mea Alexandra care mergea mai greu și a apărut Nanet, extrem de slabă, cu tocuri și și-a aprins o țigară. Eram pe aceeași bancă, eu între ele. Bunica era în partea dreaptă, adorabilă, cu părul alb, cu o fustă din stofă, regulamentar, unghii tăiate din carne, nu se machiase în viața ei.

În stânga, o situație roșcată, tapată și discuția aia mi s-a părut superbă. S-a întors peste mine și a spus: Uitați-vă la ea. Fumează pe stradă. A terminat țigara, a stins-o… mergeam la teatru la Național, un spectacol superb, la sala Amfiteatru, cu Florina Cercel, ceva splendid”, și-a amintit cu nostalgie cunoscutul critic de modă.

De ce nu s-a făcut psihiatru

Maurice Munteanu, despre copilăria trăită între bunica discretă și mătușa nonconformistă. De ce nu s-a făcut psihiatru. Maurice Munteanu a povestit că dorința de a deveni psihiatru a rămas neîmplinită, întrucât presupunea studii de medicină. Interesul pentru acest domeniu a căpătat o formă în primul său blog, fără legătură cu moda.

„Avea loc un schimb imaginar de scrisori între mine și un medic care inițial era psihiatru, apoi îl făcusem neurolog, apoi neurochirurg”, a explicat el. Poveștile de dragoste îi permiteau să exploreze preocupări cărora nu reușise să le dea expresie. Maurice Munteanu a vorbit și despre consumul de alcool, început în contextul atacurilor de panică apărute după un accident.

A slăbit după ce s-a lăsat de alcool

Potrivit relatării sale, un pahar de vin i-a atenuat temporar panica, iar ulterior a repetat experiența. În timp, consumul de alcool și mesele nocturne au contribuit la acumularea kilogramelor. Acum face sport și nu mai bea alcool, schimbări care l-au ajutat să slăbească.

„După accidentul pe care l-am avut, mi-a oferit un amic într-un atac de panică un pahar cu vin din Italia și m-a convins să beau o gură de vin și a dispărut panica. Într-o primă fază, relaxează-te, apoi nu mai e bine. Am zis atunci că am descoperit varianta. Și cum aveam un atac de panică și eu aveam multe, ajungeam la un butoi.

Și de asta mă îngroșasem mult, pentru că la 1, 2, 3 dimineața mi se făcea foame și atunci comandam tot felul de porcării. Și timp de zece ani au dus către un număr respectabil de kilograme. Și m-am speriat odată când trăia câinele meu pe care l-am iuit enorm, Victor. Voiam să-l scot la plimbare și am încercat să mă leg la șireturi și…”, a mărturisit Maurice.

Interesant de citit: Ce a descoperit Maurice Munteanu în casele oamenilor săraci din Asia Express. „Asta mă va urmări multă vreme”

Victoria Ioan

Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.