Mihai Morar, prins de avalanșă la cabana Capra, aseară? În ce stare se află acum prezentatorul

„Aceste fotografii sunt făcute aseară în fața Cabanei Capra din Munții Făgăraș cu câteva ore înainte de a fi lovită de avalanșă.

Am urcat Transfăgărășanul până la capăt de drum pe o vreme de poveste, ningea cu fulgi mari, care dansau, nu viscoleau, omătul scârțâia sub roți. Am mers aproape tot drumul cu geamul crăpat, în mașină intra un aer rece care îți oxigena tot sângele din organism, nu un ger care sa ți-l înghețe.

Sus, la Capra, era o liniște și o sfințenie de vreme. Ne-am scuturat bocancii de zăpadă, am intrat în cabană pentru un espresso și niște papanși cu gem de afine. O sfințenie de gem de casă. Stefan îmi zice după două guri de cafea: ”Lumina asta de afară, de aici, nu o s-o mai prindem curând. Ar fi păcat să nu-ți fac niște poze!” Își ia Fuji-ul nou, ieșim în parcare și în 3 minute avem cele mai tari poze făcute în ultimii ani: ”Ți-am zis că n-o să-ți pară rău!”

Intrăm iar în cabană, veniseră între timp și papanașii, mai sorbim două guri de cafea și hotărâm să facem cale întoarsă spre bază, vreo 40 de km mai la vale, la Hotel Valea cu Pesti.

Se lăsase deja noaptea, dar în fața cabanei câțiva turiști își mai curățau mașinile de zăpadă, iar alții, câțiva, își trăgeau copiii cu sania, înainte de urca în cameră, la adăpostul nopții, pentru un somn bun. La plecare, le-am mulțumit cabanierilor pentru clipa asta magică trăită în golul alpin al Făgărașilor și ne-am despărțit cu un ”Doamne-ajută!”

Câteva ore mai încolo, au fost treziți din visele adânci de două bubuituri asurzitoare. Una le-a îngropat mașinile din parcare. Cealaltă le-a lovit chiar adăpostul, a spart geamurile cabanei Capra și a intrat în camere. În miezul nopții, avalanșa plecase de pe versantul din față ( view-ul superb, cum îi spun turiștii) și a parcurs 2 kilometri (încearcă să-i parcurgi pe jos) până la destinația finală.

Cu câteva ore înainte făcusem aici cele mai frumoase poze, cum a zis Ștefan. Acum, de aici, circulau pe tot internetul ”imaginile groazei”, cum le zic ziariștii de tabloid ieftin.

Atât de subțire e granița dintre ”lumina perfectă” și întunericul vieții. Atât de sensibilă e linia dintre ”liniștea sfântă” și urletul fricii. De aceea, nimic nu e mai scump pe lumea asta decât prețul unei clipe. Clipa e luxul suprem pe care ni-l putem permite. Altă șansă nu avem în viața asta… decât să învățăm să trăim PREȚ…DE O CLIPĂ?”