Simona Ionescu / Redactor Șef

O cutie de carton prăfuită, ascunsă în spatele unor bucăți de placaj dintr-un garaj, s-a dovedit a conține o adevărată comoară pentru istorici. Jason Hurdle, un mecanic din apropierea orașului Waterloo, în statul american New York, a descoperit aproape 300 de pagini care conțin mărturii ale unor militari americani luați prizonieri în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Documentele au stat ascunse timp de zeci de ani și, la un moment dat, bărbatul a fost cât pe ce să le arunce.

Hurdle făcea ordine în garaj și pregătea spațiul pentru decorațiunile de Halloween când a observat un loc ascuns în spatele unor panouri de placaj. Înăuntru se afla o cutie cu documente vechi, multe dintre ele scrise de mână. La început, bărbatul nu și-a dat seama ce avea în față și a crezut că este vorba despre niște hârtii fără prea mare importanță.

Printre documente se afla însă și un dosar care purta cuvântul „SECRET”, scris cu roșu.

Comoară istorică ascunsă într-un garaj. Aproape 300 de pagini cu mărturii ale prizonierilor

Cele mai multe dintre documentele descoperite conțin relatări la persoana întâi ale unor militari americani care fuseseră ținuți prizonieri de război în Europa. Paginile descriu condițiile din captivitate, lipsa hranei și a apei, igiena precară, aglomerația și violențele la care unii dintre prizonieri au fost martori.

Hurdle a dus documentele la un muzeu local, unde au ajuns în atenția unor persoane care și-au dat seama că materialele ar putea avea o valoare istorică importantă. Ulterior, cazul a ajuns la Arhivele Naționale ale Statelor Unite.

În ianuarie, doi reprezentanți ai instituției s-au deplasat la locuința lui Hurdle și au examinat documentele așezate pe masa din bucătărie. Specialiștii au stabilit că materialele trebuiau recuperate și conservate.

Mai mult, Arhivele Naționale nu știau că aceste documente dispăruseră și nici cum ajunseseră în garajul americanului.

Acum, documentele se află la sediul Arhivelor Naționale din College Park, Maryland. Au fost păstrate în ordinea în care au fost descoperite și depozitate într-o cutie gri, pe care a fost aplicată eticheta „declassified”. Unele dintre pagini sunt fragile după aproximativ opt decenii, iar instituția intenționează să le digitalizeze.

Un document marcat „SECRET”

Una dintre cele mai importante piese descoperite în comoara istorică este un memoriu de cinci pagini semnat de colonelul Darr H. Alkire, din cadrul Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite.

Documentul descrie condițiile în care erau ținuți prizonierii americani și face referire la situații considerate încălcări ale Convenției de la Geneva din 1929. Sunt menționate lipsa proviziilor, supraaglomerarea și amplasarea unor lagăre în apropierea unor obiective militare.

Prizonierii erau, de asemenea, întrebați dacă dețineau informații despre atrocități sau rele tratamente care ar fi trebuit investigate și pentru care cei vinovați ar fi trebuit pedepsiți.

Celelalte mărturii oferă o imagine directă asupra vieții în captivitate. Julian G. Candelaria povestea că aproximativ 60 de oameni fuseseră înghesuiți în vagoane de marfă, fără hrană, apă sau condiții sanitare corespunzătoare. El relata și despre un marș care a durat trei zile și trei nopți, în condițiile în care prizonierii aveau foarte puțină mâncare și nu beneficiau de îngrijiri medicale.

Un alt militar, Eugene William Eidschun, a povestit că fusese martor la uciderea unei persoane în Furstenberg. Emilio M. Membrila descria, la rândul său, condițiile de igienă și lipsa hranei, spunând că spațiile în care erau ținuți prizonierii nu erau potrivite pentru oameni.

Poveștile au fost strânse după eliberarea prizonierilor

Documentele descoperite în garaj fac parte dintr-un capitol mai amplu al istoriei prizonierilor americani din Europa.

După eliberare, mulți dintre militarii americani au ajuns în tabere de tranzit din Franța. Una dintre acestea era Camp Lucky Strike, situată în apropiere de Saint-Valery-en-Caux, care putea găzdui până la 58.000 de militari.

Acolo, foștii prizonieri erau examinați, intervievați și încurajați să povestească experiențele prin care trecuseră. Mulți dintre cei care ajungeau în tabere erau bolnavi, slăbiți, murdari și subnutriți după perioada petrecută în captivitate.

Relatările strânse în acea perioadă au ajuns să fie cunoscute sub numele de „Mount Paper Trail”, o colecție uriașă de documente care a fost folosită ulterior de autoritățile americane și de anchetatorii crimelor de război. Aceste mărturii au oferit informații despre condițiile din lagăre și despre tratamentul aplicat prizonierilor și au contribuit la documentarea crimelor comise în timpul războiului.

Descoperirea schimbă și povești de familie

Pentru unele familii, documentele recuperate după zeci de ani oferă informații pe care nu le-au avut niciodată despre rudele lor, ceea ce le transformă într-o adevărată comoară istorică pentru urmași.

Henry Daly, de exemplu, fusese capturat în timpul Bătăliei din Ardeni. În documentele recuperate apar detalii despre marșurile prin mai multe localități și despre perioada în care a fost pus să muncească la descărcarea unor vagoane în Kitzingen.

Și familia lui Pete Dimas a aflat mai multe despre perioada în care acesta s-a aflat în captivitate. Mărturia sa vorbește despre hrana insuficientă și despre faptul că prizonierii ajungeau să mănânce chiar și coji de cartofi.

National Archives and Records Administration
Documentele, o adevărată comoară istorică. Multe dintre familiile celor implicați au aflat abia acum ce s-a întâmplat cu rudele lor
Sursă: National Archives and Records Administration

Pentru istorici, descoperirea este importantă tocmai pentru că oferă mărturii directe, scrise de oamenii care au trecut prin acele experiențe. Kimberly Guise, reprezentantă a National WWII Museum, a catalogat recuperarea documentelor drept o descoperire importantă pentru cercetarea istoriei prizonierilor de război.

Cât despre Jason Hurdle, acesta nu s-a așteptat niciodată ca o simplă cutie găsită în garaj să ducă la recuperarea unor documente istorice de o asemenea valoare. Paginile pe care aproape le-a aruncat au supraviețuit astfel mai bine de 80 de ani, iar acum sunt din nou în mâinile istoricilor. Urmează să fie conservate și digitalizate, astfel încât poveștile prizonierilor care le-au scris să poată fi cercetate și de generațiile următoare.

Citește și: Helen Duncan, femeia condamnată pentru vrăjitorie în Al Doilea Război Mondial. Guvernul a vrut să protejeze secretele de război

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.


Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Recomandarile noastre
Stiri parteneri