Daphne du Maurier și-a transformat propriile gelozii, nesiguranțe și obsesii în „Rebecca”, romanul care avea să devină un fenomen mondial. În spatele misterioasei prime soții a lui Maxim de Winter se ascund oameni, case și întâmplări reale din viața scriitoarei, unele mult mai tulburătoare decât ficțiunea.
În spatele celebrei povești despre Manderley și femeia care bântuie o căsnicie din mormânt s-au ascuns gelozia, nesiguranțele, pasiunile și conflictele intime ale scriitoarei Daphne du Maurier. Nepotul ei dezvăluie cum viața reală a devenit materia primă pentru unul dintre cele mai faimoase romane ale secolului XX.
„Noaptea trecută am visat că eram la Manderley din nou.” Cu această propoziție, Daphne du Maurier a deschis în 1938 unul dintre cele mai cunoscute romane ale secolului XX. Dar înainte ca Manderley să devină una dintre cele mai celebre case din literatura engleză, povestea lui Rebecca a început cu ceva mult mai personal: gelozia.
Noile dezvăluiri vin din cartea Last Night I Dreamt: A Personal History of the du Mauriers, scrisă de nepotul cel mare al scriitoarei, Paul de Zulueta. Cartea, bazată pe arhivele private ale familiei, interviuri și propriile amintiri despre bunica sa, este serializată în aceste zile de Daily Mail.
Daphne era căsătorită cu Frederick „Tommy” Browning, când a început să fie obsedată de femeia care fusese logodnica lui înaintea ei: Jan Ricardo.
Daphne du Maurier și-a transformat propriile obsesii într-un roman de succes
Scrisorile de dragoste ale lui Jan către Tommy au avut asupra ei un efect puternic. Daphne s-a comparat cu femeia din trecutul soțului său și, în această comparație, a văzut tot ceea ce credea că îi lipsește: eleganță, siguranță de sine, frumusețe și magnetism.
Nu este greu de recunoscut ecoul acestei gelozii în Rebecca. A doua soție a personajului Maxim de Winter nu are nici măcar un nume. Ea trăiește într-o casă în care fiecare obiect pare să-i amintească de predecesoarea sa. Rebecca este moartă, dar domină totul. Este mai frumoasă, mai sofisticată, mai sigură pe ea, cel puțin în imaginația tinerei femei care îi ocupă locul.
Daphne însăși descria romanul drept un „studiu al geloziei”, iar ceea ce în viața reală era o rană emoțională a devenit, în ficțiune, o poveste imposibil de lăsat din mână.
Dar Rebecca nu a fost pur și simplu Jan Ricardo cu un alt nume. Daphne obișnuia să ia fragmente din realitate și să le combine până când deveneau ceva cu totul nou. Chiar și Manderley are mai multe rădăcini reale. Peisajul și poziția domeniului au fost inspirate de Menabilly, casa din Cornwall de care scriitoarea era profund atașată. Interiorul lui Manderley, însă, a fost legat de amintirea unei alte reședințe, Milton Hall, pe care Daphne o vizitase în copilărie.
Viața lui Daphne du Maurier, împărțită între două personalități
Iar sinistra Mrs Danvers nu pare să fi apărut din nimic. Daphne a indicat drept una dintre sursele de inspirație o menajeră întâlnită la Milton Hall.
În felul acesta, oamenii pe care îi cunoscuse, casele în care intrase și emoțiile pe care le trăise s-au amestecat în imaginația ei până când au devenit Manderley.
Există însă o altă cheie pentru înțelegerea scriitoarei. Daphne vorbea despre două laturi ale sale, pe care le numea „No. 1” și „No. 2”. Prima era timidă, liniștită și politicoasă. A doua era energică, dominatoare și mult mai agresivă. Scrisul era, în mare măsură, teritoriul acestei a doua Daphne.
Romanul Rebecca a avut un succes uriaș și nu a ieșit nici azi din tipar Foto: Amazon UK
Poate că tocmai aici se află secretul ei ca romancieră: nu încerca să scape de sentimentele incomode, ci le transforma în personaje.
Romanul Rebecca a avut un succes uriaș
Gelozia devenea Rebecca. Frica devenea cea de-a doua doamnă de Winter. O casă iubită devenea Manderley. O femeie reală putea deveni o antagonistă memorabilă. Iar obsesia, în loc să rămână o problemă intimă, devenea literatură.
Când Rebecca a apărut în 1938, succesul a fost uriaș. Romanul a vândut aproximativ 45.000 de exemplare numai în prima lună și nu a ieșit niciodată din tipar. A fost transformat în filmul celebru al lui Alfred Hitchcock din 1940 și continuă să fie citit și astăzi.
Ironia este că Daphne du Maurier nu știa dacă scrisese o capodoperă. Știa însă foarte bine de unde veneau unele dintre sentimentele ei. A luat gelozia, nesiguranța și fantomele trecutului și le-a mutat într-o casă de pe coasta Cornwallului. Apoi a dat foc casei și a transformat ceea ce o măcina pe ea într-o poveste care, aproape 90 de ani mai târziu, încă îi bântuie pe cititori.
Eliza Gavrilescu s-a alăturat echipei editoriale Rețete şi Vedete în 2024, aducând cu ea peste un deceniu de experiență în presă. A colaborat și cu site-urile evz.ro și infoactual.ro. De-a lungul carierei, Eliza s-a remarcat prin modul echilibrat în care abordează subiectele, dar și prin seriozitatea și respectul față de public. Profesionalismul și atenția ei pentru corectitudinea informației se regăsesc constant în materialele pe care le semnează.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
