Motivul pentru care credincioșii trec în Ajunul Sfintei Marii Mari pe sub epitaful Adormirii Maicii Domnului

Această practică, inspirată din Prohodul Domnului din Vinerea Sfintelor Patimi, adună credincioși din toate colțurile țării și oferă un moment de reflecție profundă asupra morții și învierii.

Slujba Prohodului Maicii Domnului se oficiază în seara de 14 august și implică și scoaterea în mijlocul bisericii a Sfântului Epitaf cu icoana Adormirii.

Credincioșii trec pe sub masa cu Epitaf

Sfântul Epitaf, un obiect de cult dreptunghiular din in sau mătase, cu icoana punerii în mormânt a Domnului sau a Adormirii Maicii Domnului a evoluat prin împodobiri cu simboluri precum plânsul Maicii Domnului sau mielul înconjurat de îngeri.

În multe zone ale țării, credincioșii trec pe sub masa cu epitaf, rememorând atât jertfa Mântuitorului, cât și cinstirea ridicării Maicii Domnului la cer.

Ritualul simbolizează intrarea în mormântul Preacuratei Fecioarei, unde trupul său a stat foarte puțin timp: „Așa cum mormântul şi moartea nu au putut-o ţine pe Maica Vieţii, și trupurile noastre se vor ridica din morminte și noi vom învia, spre bucurie veșnică”.

Acest ritual a fost făcut prima dată la Ierusalim

După slujbă, preoții și credincioșii înconjoară biserica în procesiune, purtând Epitaful, lumânări sau felinare și cruce, în sunet de clopote și toacă. Această practică a avut loc pentru prima dată la Ierusalim, unde Prohodul se cântă în priveghere de toată noaptea și ulterior s-a răspândit în Rusia și alte țări ortodoxe.

După procesiune, Sfântul Epitaf va fi returnat la locul său

Spre deosebire de Vinerea Mare, când Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă până la Înălțare, pe 14 august, când se cinstește Sfânta Marie Mare nu se procedează la fel. Conform Anuarului Liturgic și Tipiconal, Sfânta Masă reprezintă Mormântul lui Hristos, nu al Maicii Domnului, așa că după procesiune, Sfântul Epitaf va fi pus la locul unde este depozitat pe parcursul anului.