Muntele de Sare de la Mânzălești – Lopătari nu este doar o apariție spectaculoasă în peisaj, cu pereți albi, ravene și forme sculptate de apă. Este o structură geologică excepțională, studiată de cercetători interesați de felul în care sarea se deformează, se deplasează și ajunge la suprafață.
Cercetările internaționale au pus zona pe harta geologiei moderne. Un studiu publicat în revista științifică Tectonics descrie diapirul (muntele de sare) de la Mânzălești drept cea mai mare apariție de sare la suprafață din Europa și evidențiază geomorfologia sa deosebită, precum și structura internă neobișnuită. La suprafață, formațiunea are aproximativ 2,7 kilometri lungime și 1,3 kilometri lățime, în timp ce structura de sare se extinde în profunzime pe mai mulți kilometri.
De ce este atât de importantă sarea de la Mânzălești
Sarea gemă, sau halitul, are o proprietate esențială pentru geologi: în anumite condiții de presiune și temperatură, se comportă ca un material foarte ductil, putând curge extrem de lent pe scări de timp geologice. Tocmai această capacitate explică masele de sare se ridică prin rocile aflate deasupra.
La Mânzălești, cercetătorii au identificat structuri interne neobișnuite și urme ale unor deformări tectonice complexe. Studiile au folosit observații de teren, modele digitale realizate cu drone și analize microscopice ale cristalelor de sare pentru a reconstrui istoria formațiunii.
Mai mult, cercetările publicate în 2025 în Scientific Reports au arătat că sarea de la Mânzălești – Lopătari continuă să se miște. Analizele bazate pe datarea unor sedimente și pe măsurători din satelit indică rate relative de ridicare a sării de ordinul milimetrilor pe an, cu valori care pot fi considerabil mai mari în anumite zone.
Sarea, o posibilă „baterie” pentru energia viitorului
De aici începe partea care transformă un fenomen geologic spectaculos într-un subiect cu implicații pentru energia viitorului.
Ideea cercetată la nivel internațional este că structurile de sare pot permite, în anumite condiții, realizarea unor cavități subterane capabile să stocheze cantități foarte mari de hidrogen.
România studiază deja această posibilitate. Proiectul științific SAFE-T, coordonat de cercetători de la Universitatea Babeș-Bolyai, analizează dacă muntele de sare de la Mânzălești – Lopătari poate fi folosită pentru stocarea hidrogenului sau a aerului comprimat.
Cum ar funcționa „bateria” de sare
Una dintre marile probleme ale energiei regenerabile este caracterul ei variabil. Soarele nu strălucește permanent, iar vântul nu bate constant. Energia produsă în perioadele de surplus trebuie fie consumată imediat, fie stocată.
Hidrogenul poate deveni astfel un fel de „rezervor energetic”: energia electrică este transformată în energie chimică, păstrată sub formă de hidrogen, recuperată ulterior și folosită.
Avantajul muntelui de sare este capacitatea. Rezervoarele subterane pot stoca volume mult mai mari decât recipientele de la suprafață, iar sarea are o permeabilitate extrem de redusă și proprietăți de „autoînchidere” prin deformare lentă. Cercetările internaționale consideră cavitățile saline una dintre cele mai promițătoare soluții pentru stocarea geologică a hidrogenului la scară mare.
Lopătari, între patrimoniu geologic și energia viitorului
Muntele de Sare de la Lopătari nu este, în prezent, o „baterie naturală” pentru hidrogen și nu există o instalație energetică de acest tip aici. Ceea ce există este ceva poate mai valoros pentru știință: un laborator geologic natural, rar întâlnit în Europa.
Cercetarea continuă tocmai pentru a afla cât de bine pot fi înțelese și, eventual, valorificate proprietățile acestor structuri. Iar dacă studiile vor confirma în viitor potențialul lor pentru stocarea energiei, sarea din adâncurile Buzăului ar putea căpăta o semnificație cu totul nouă.
Foto: Facebook / Molodoi Adrian
Citește și: Povestea misteriosului Munte Roraima. Localnicii îl numesc Casa Zeilor
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
