Oana Niculescu Mizil, bântuită și acum de moartea fratelui său. „Oana, cui te las eu?”

„Eu și Răzvan eram foarte uniți, un singur suflet”, a mărturisit Oana Mizil cu ochii în lacrimi. Nu va uita niciodată momentul în care și-a văzut fratele întins pe jos, l-a mângâiat, apoi el a fost urcat în salvare „și dus a fost”.

Oana Niculescu Mizil: „Am căzut în genunchi, a venit salvarea, mi-a făcut o injecție”

„Mă bântuie și acum imaginea cu fratele meu. Acum două seri am sunat un prieten drag pentru că toată seara l-am văzut. Mi-amintesc că atunci am primit un telefon și mi s-a spus că un băiat blond a avut un accident.

Când l-am văzut acolo, întins pe jos, mi s-au tăiat picioarele, am căzut în genunchi, a venit salvarea, mi-a făcut o injecție. Am apucat să mă duc la el, l-am atins, apoi l-au pus în salvare și dus a fost”, a povestit Oana Mizil cu lacrimi în ochi în emisiunea lui Denise Rifai, difuzată azi-noapte de Kanal D.

„Doamne, dacă ești Tu, nu mă lua și pe mine”

Deși durerea era imensă în sufletul său din cauza pierderii lui Răzvan, Oana Niculescu Mizil spune că un lucru incredibil care s-a întâmplat la înmormântarea fratelui, a făcut-o să înțeleagă că așa a orânduit Dumnezeu lucrurile.

„Când Răzvan era în coșciug, a fost ceva divin. Mă uitam în zare și l-am văzut pe un bătrân cu un toiag, venea la Cernica. Am spus atunci: <<Doamne, dacă Tu ești, nu mă lua și pe mine>>.

„Am primit mesaj de la îngeri să mă rog la un înger și mai mare”

Când colo, era patriarhul de atunci. I-a scos pe toți afară, m-a oprit pe mine, l-a chemat pe bunicul și s-a rugat 30 de minute. A spus atunci: << M-am coborât din pat, mi-am pus picioarele în papuci, pentru că am primit mesaj de la îngeri să mă rog la un înger și mai mare>>”, s-a destăinuit Oana Mizil.

Nepoata lui Paul Niculescu Mizil recunoaște că acum e o femeie singură, „doar cu mama și Maria”, dar e puternică și a învățat să zâmbească și după această nenorocire.

„Marian a stat în aceeași celulă în care a stat și bunicul meu”

Viața a fost dură cu Oana Niculescu Mizil și își reamintește frecvent și de cei trei ani în care mergea cu bunica la închisoarea Jilava, unde era închis Paul Niculescu Mizil. „Îl vedeam pe bunicul acolo, era groaznic, dar tot el le ținea la toți moralul.

Marian a stat în aceeași celulă în care a stat bunicul. Nu regret nimic din viața mea, am devenit femeia care sunt astăzi. Chiar și momentele grele îți dau multă fericire”, susține fostul politician.

„L-am pierdut pe tata când aveam cea mai mare nevoie de el”

Oana Niculescu Mizil este fata uneia din fiicele fostului ministru comunist Paul Niculescu Mizil și nepoata lui Serghei Mizil, fratele mamei ei.

Cele trei luni în care tatăl său a stat pe patul spitalului au fost printre cele mai cumplite din viața sa, pentru că și-a văzut părintele cum se topește pe picioare din cauza bolii. Își amintește că în noaptea în care a împlinit 18 ani, tatăl său a chemat-o la spital și i-a vorbit până dimineața.

„Mergeam zilnic la spital și tata îmi spunea: Oana, cui te las eu? Te-am educat, ți-am arătat tot ce se poate pe această lume, tu îți alegi destinul. Tata a fost un om cult, educat și am învățat de la el inclusiv pasiunea de a face bani.

„O femeie trebuie să muncească de trei ori mai mult ca un bărbat ca să arate ce poate”

De la 15 ani la 21 de ani m-a ținut lângă el. L-am pierdut exact atunci când o fată are nevoie de tatăl ei. (…) Când tata s-a dus în 1997, trebuia să continui afacerile lui și m-am dus în Constanța trebuia să descarc un tir de produse. Pentru că nimeni nu mă asculta, am spus să mi se aducă o goarnă.

I-am anunțat pe toți că nu vor mai lua salariile dacă nu se rezolvă problema în cel mai scurt timp. O femeie trebuie să muncească de trei ori mai mult ca un bărbat ca să arate ce poate”, a declarat Oana Mizil.

„Numele bunicului meu mi-a deschis orice ușă”

Deși mulți ar crede că numele bunicului său a fost o povară pentru Oana, nepoata lui Paul Niculescu Mizil susține că acesta i-a deschis orice ușă. Și a făcut-o să fie respectată, de la oamenii de stat, la vânzătorii de la Piața Obor, unde și acum „primesc o roșie, un cartofi”.

„Am dus numele cu onoare mai departe și mi-am dorit să fie respectat, pentru că e nume de seamă în România. Bunicul credea în ce făcea, Iliescu venea la noi în casă, Dan Hăulică, nimeni nu avea curajul să-i aresteze, iar eu le duceam cafele. (…)

Sunt mândră de bunica mea, o femeie cu patru clase, care a crescut șase copii, trei naturali și trei adoptați”, și-a spus Oana Niculescu Mizil povestea.