Tudor Chirilă recunoaște că în adolescență n-a avut tocmai un comportament potrivit, motiv pentru care a suportat și consecințele. Dacă încerca să rezolve problemele cât mai bine și să-l ducă pe calea cea bună, tatăl său era un personaj foarte relaxat. O poveste haioasă despre meditațiile la engleză și colecția de capace de cutii de bere.
„Diriginta mea și-a exprimat niște îngrijorări legate de iubirile mele de liceu și comportamentul deviant pe care-l aveam”
„Imaginea în care tata stătea întins pe canapea în maieu… Noi aveam o sufragerie lungă, de tip vagon, dar nu atât de lungă cât să ai o separare totală. Mama, cu mine și diriginta mea… eram convocat, iar tata citea.
Pur și simplu nu a participat la acea ședință în care diriginta mea și-a exprimat niște îngrijorări legate de iubirile mele de liceu și comportamentul deviant pe care-l aveam în acea perioadă.
La acea întâlnire singurul meu obiectiv fiind să-mi recuperez colecția de capace de cutii de bere, 270-280, care-mi atârna pe chei. În toată întâlnirea am numărat și la final am spus: Doamnă, nu sunt toate”, a spus Tudor Chirilă.
„Știu foarte bine engleză și sunteți în urmă cu materia”
Colecția de capace de cutii de bere după care suspina artistul îi fusese confiscată „când m-a scos la tablă la engleză și eu am aruncat cheile pe catedră și am spus că nu răspund. Știu foarte bine engleză și sunteți în urmă cu materia”.
Tudor își amintește cu drag de meditațiile la engleză, unde avea o profesoară senzațională „căreia îi port o amintire veșnic plină de recunoștință”.
„Doamna Sanda care are acum peste 90 e ani, să-i de Dumnezeu sănătate. Și care în două săptămâni mi-a structurat toată gramatica limbii engleze, astfel încât aroganța mea a putut să fie la maxim și să mă duc să-i spun doamnei diriginte că nu răspund la această întrebare.
Dați-mi doi. Eu îmi făcusem calculul că voi lua zece la teză și cu doi, fac un șase cinstit. Cum știam că la mine acasă nu prea contau notele atât de mult și asta nu va fi pedeapsă…”, a mărturisit artistul.
Tudor recunoaște că are o relație specială cu pokemonii
În ceea ce-i privește pe copiii lui, Tudor spune că a înțeles că pentru a avea o relație frumoasă cu ei, nu trebuie să fie străin de jocurile lor.
„De aceea am o relație specială cu pokemonii”, susține artistul. Vedeta își amintește că tatăl său nu îl întreba multe lucruri despre școală, fiind foarte mulțumit dacă-l vedea citind. „Dacă nu luam notă bună la română, dar el mă vedea că în timpul liber eu citesc, era fericit”, a spus cântărețul. Pasionat de fotografie, acesta a povestit și care au fost începuturile în acest domeniu.
„Când m-am dus la facultate a zis faci ce vrei. Și atunci am încercat de toate… M-au lăsat să-mi aduc revelator și fixator în casă, să închid o baie. Am închis o baie, am făcut poze, am developat poze… poze cu câini prin parcuri. Dar am învățat o tehnică și acum acasă îmi developez singur filmele alb-negru”, s-a destăinuit Tudor.
„Nu l-a susținut pe fratele meu”
În timp ce Tudor făcea tot ce-și dorea, fratele său nu era lăsat să-și ducă visul la îndeplinire. Motiv pentru care la 16 ani, a plecat de acasă.
„Pe fratele meu vroia să-l transforme într-un pianist, a făcut șapte ani de pian, doar că sărea gardul la fotbal. Și tata nu i-a încurajat asta, mediul ăsta de fotbaliști … știa că nu e cea mai ușoară meserie. Nu l-a susținut și pe fratele meu l-a durut tare chestia asta până când și-a dat seama tata.
Iar cu mine… văzând că fratele meu a plecat de acasă la 16 ani… a dormit prin străini, pe unde a apucat. Pe mine m-au lăsat să fac ce vreau, mama fiind actriță probabil că a acceptat asta foarte ușor”, susține cântărețul.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook