„Poarta Iadului” din Siberia se extinde rapid. Oamenii de știință sunt șocați

O groapă cu o lățime de 200 de acri și o adâncime de aproape 300 de metri din munții Yana din Siberia, cunoscută sub numele de „Poarta Iadului”, se extinde mai repede decât se așteptau oamenii de știință din cauza schimbărilor climatice.

Este posibil ca în curând craterul din Siberia să scurgă toate gazele cu efect de seră care i-au mai rămas

Numită și „Poarta Iadului”, craterul Batagaika s-a format pentru prima dată când topirea solului „permafrost” din tundra siberiană a început să elibereze în atmosfera Pământului tone de metan, un puternic gaz cu efect de seră, care fusese înghețat anterior.

Acum, noi cercetări au descoperit că rata de eliberare a metanului și a altor gaze de carbon, pe măsură ce craterul se adâncește, a ajuns la 4000-5000 de tone pe an. Potrivit autorului principal al studiului, glaciologul Alexander Kizyakov concluziile „demonstrează cât de repede se produce degradarea permafrostului”. Acesta avertizează că este posibil ca în curând craterul să scurgă toate gazele cu efect de seră care i-au mai rămas.

„Se așteaptă o expansiune de-a lungul marginilor și în susul pantei”

Kizyakov și colegii săi au descoperit că „Poarta Iadului” a ajuns aproape până la roca de bază, ceea ce înseamnă că permafrostul care rămâne să se topească și să genereze astfel o prăbușire ulterioară, s-a topit aproape în totalitate. Dar Kizyakov, care predă la Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova din Rusia, a remarcat că există încă posibilități ca topirea să continue în lateral.

„Se așteaptă o expansiune de-a lungul marginilor și în susul pantei. Această expansiune laterală este, de asemenea, limitată de apropierea de roca de bază, al cărei vârf se ridică aparent până la șaua dintre cei mai apropiați munți, la aproximativ 550 de metri în sus”, a declarat Kizyakov pentru Atlas Obscura.

Cum au reușit cercetătorii să prezică topirea structurii geologice din Siberia

Echipa a reușit să elaboreze un model 3D al modului în care permafrostul înghețat a cedat în timpul prăbușirii sale de zeci de ani, folosind date de mare amploare provenite dintr-o varietate de surse independente. Teledetecția de înaltă rezoluție, colectată atât din datele satelitare, cât și prin intermediul zborurilor cu drone deasupra Batagaika, a fost combinată cu probe de permafrost și alte probe de sol în cadrul expedițiilor de teren din 2019 și 2023.

Toate aceste date au fost introduse în modelele lor computerizate. Acest model i-a ajutat să cartografieze și să prezică topirea structurii geologice care stă la baza permafrostului, pentru a afla cât de mult și ce materiale se dezgheață în interiorul acestuia și apoi ce se eliberează, fie în pânza freatică, fie în atmosferă.

„Acest lucru va duce la modificări semnificative ale habitatului riveran”

Rezultatele au dezvăluit, după cum a declarat Kizyakov pentru Popular Science, „cât de dinamic se schimbă formele de relief din zonele de permafrost”. Nikita Tananaev, cercetător la Institutul Melnikov Permafrost din Yakutsk, care nu a contribuit la noile cercetări, a remarcat că tocmai această scurgere din crater modifică permanent ecosistemele din apropiere.

„Acest lucru va duce la modificări semnificative ale habitatului riveran, iar efectul sedimentelor care scapă din prăbușire (craterul Batagaika) se observă chiar și în râul Yana, principalul râu din vecinătate”, a declarat Tananaev.