Povestea necunoscută a vieții lui Stephan Pelger. Amintiri despre momentul în care a fost înfiat și casa din secolul al XIII-lea în care a crescut

A îmbrăcat cele mai mari vedete ale României, a văzut cele mai frumoase locuri ale lumii, dar după ce a fost răpit, bătut și jefuit a rămas cu sechele. N-a putut niciodată să uite momentele cumplite prin care a trecut.

A fost unul dintre marii designeri ai lumii, iar vestea că artistul și-a luat zilele în atelierul său i-a șocat pe toți. Sunt puțini care s-au gândit că sufletul lui Stephan Pelger a fost frânt. Se spune că pandemia i-a adus găuri uriașe în buzunar, iar firma nu mai era ce-a fost. În plus, suferea de insomnie cronică și se chinuia de o viață cu depresia. Anul trecut, designerul a spus tot ce avea pe suflet într-un interviu care nu va fi niciodată uitat.

Dincolo de lumea glamouroasă, el avea inima tristă. Încerca să pună acea lume frumoasă ca o fațadă în fața problemelor sale. Stephan Pelger făcea tot ce putea să fie un om normal, dar de multe ori își punea masca de om fericit. Dar nimeni nu știa că în spatele acesteia s-au ascuns multe tragedii, care l-au împins către băutură și droguri.

„Mama a fost comparată cu Grace Kelly”

Sunt puțini care știu că designerul a fost înfiat la vârsta de un an, de niște oameni extraordinari: un episcop din Brașov alături de soția sa, o frumusețe răpitoare.  „Mama este un adevărat înger. S-a dedicat în proporție de 90% educației mele, împreună cu bunica mea. Ea a fost considerată una dintre cele mai frumoase, dacă nu chiar cea mai frumoasă femeie din Brașov mult timp (…) Înaltă, pătrul lung, blondă cu ochii verzi, comparată cu Grace Kelly.

„Au decis să înfieze doi copii, dar deveniseră complicate adopțiile și atunci am rămas eu singur”

Nici tata nu a fost un bărbat mai prejos.(…) A curtat-o trei luni și după trei luni s-au îndrăgostit nebunește.(…) Au decis să înfieze doi copii, eu eram primul, după care trebuia să mai urmeze un al doilea, frățior sau surioară, dar deveniseră foarte complicate adopțiile și atunci am rămas eu singur. (…)

„Eram cel mai urât din patul ala, dar gestul acela de a întinde mâinile a făcut-o să se cutremure”

Mama mi-a povestit că era un țarc de copii, așa cum erau ei: nespălați și neîngrijiți. Eram cred că vreo 11-12 copilași într-un singur pat. Și mi-a zis mama că am întins mâinile, mi-a zis că eram cel mai urât din patul ăla, dar gestul acela de a întinde mâinile a făcut-o să se cutremure, m-a scos de acolo și asta a fost(…)

Nu știu dacă e o imagine în fantezie sau e reală, cert e că țin minte ziua adopției, 13 decembrie acum 42 de ani. Îmi aduc aminte de culoare, totul acolo era gri, negru, alb. Eu am avut o fobie de alb (…) de tot ce însemna halate. Începeam să urlu isteric, probabil că în minte mea de traumă pe care am avut-o în momentul respectiv, acele halate albe însemnau pentru mine rău și violență”,  a explicat Stephan Pelger.

A locuit într-o casă din secolul XIII

Cu multă dragoste, designerul și-a amintit și cum a fost copilăria într-o casă săsească, din secolul al XIII-lea.

„Era în curtea bisericii, tata fost prim preotul Bisericii Negre timp de 40 de ani… eram ca în Frații Grimm. Superb decorată și azi am piese la părinții mei în casa mea din București, o oază de liniște, în fiecare seară erau serate, mama era violonistă, de la Caramitru la regele Mihai, cântăreți, dans, voie bună.

De mic am intrat într-o lume a frumosului, unde alții copii poate nu intrau, ținute, culori, flori, valori. Toate lucrurile astea le văd când închid ochii. Pe mama o cheamă Ima, ce înseamnă dragoste. (…) Tata și mama au rămas căsătoriți 50 de ani”, a povestit cu multă dragoste artistul.

Familia și-a pierdut averea în timpul comuniștilor

Deși nu i-a lipsit niciodată în copilărie, părinții oferindu-i tot ce a avut nevoie, Stephan și-a amintit că aceștia i-au povestit cum și-au pierdut averile în timpul comunismului.

„Și mama și tata au rămas fără averi în perioada comunismului, bunicul meu din partea mamei, fost primar al Brașovului, a fost împușcat în Rusia, celălalt bunic, moșier de lângă Mediaș, dus tot în Rusia și împușcat.

Spuneam că locuința era ca un Disneyland ca al fraților Grimm. Grădina era un parc, casa un palat, aveam leagăn de lemn, snack-urile erau cu o bucățică de ciocolată pe care o păstra mama. Erau niște lucruri simple de care fiecare copil se putea bucura, de cireșe, oaie, câine… astăzi nu se mai întâmplă așa.

Erau valorile și educația, ambii părinți erau din această latură culturală și atunci au încercat să-mi dea tot ce au fost, dar bani au existat doar cât să-mi fie mie bine”, a mai spus designerul.

Din păcate, se pare că toate acestea nu au fost de ajuns pentru acest bărbat care a ales să plece tânăr din această viață. Mama lui, bătrână și bolnavă, trăiește în Germania. Nu se știe cine se va ocupa de înmormântarea lui Stephan Pelger.